Dicționar de sinonime

Sinonime răpunere

Cuvântul „răpunere” are următoarele sinonime:

răpunere ( substantiv )
  • asasinare
  • omorâre
  • suprimare
  • ucidere
  • doborâre
  • înfrângere
  • moarte
  • pieire


Sinonime Apropiate

  • pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
  • crimă - omor, asasinat, ucidere, moarte
  • dispariție - pieire, stingere, moarte
  • moarte - deces, dispariție, stingere, pieire, răposare, extincție, sucombare, exitus, omor
  • potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
  • harachiri - sinucidere, auto-sacrificare
  • hecatombă - masacru, măcel, genocid, ucidere
  • homicid - crimă, ucidere, asasinat
  • insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
  • interferență - întretăiere, suprapunere, întrepătrundere, amestec
  • măcel - masacru, ucidere, carnaj
  • mormânt - cavou, criptă, sepultură, moarte, deces, dispariție
  • coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
  • deces - moarte, dispariție, răposa re
  • eliziune - suprimare, eliminare, înlăturare, omitere, îndepărtare

Dex răpunere

  • răpunere 1 Dispariție (5). 2 Ucidere. 3 Pe ~ Pe întrecute.
  • RĂPÚNERE Acțiunea de a (se) răpune și rezultatul ei; pieire, moarte; înfrângere, doborâre. – răpune.
  • RĂPÚNERE, răpuneri, Acțiunea de a (se) răpune și rezultatul ei; pieire, moarte, înfrîngere, distrugere. I se rupea rărunchii împăratului de mîhnire pentru răpunerea ficii sale. ISPIRESCU, L. 395. ◊ Pe răpunere = cu mare intensitate, pe viață și pe moarte. La popasul al treilea începea cheful cu temei, pe răpunere. M. I. CARAGIALE, C. 61.
  • răpune 1-2 A (se) pierde. 3-4 A (se) distruge (1-2). 5 A ~ (ceva) din vedere A pierde din vedere. 6 A se ~ din ochii cuiva A nu mai putea fi văzut. 7 A-și ~ capul (sau viața, zilele) A-și pierde viața. 8 A ~ (pe cineva) de zile A omorî. 9 (În credințe religioase; ) A ~ (cuiva) sufletul A face pe cineva să păcătuiască. 10-11 A (se) rătăci. 12 A ucide. 13-14 A pune capăt (la ceva) a (se) sfârși. 15 A dispărea. 16-17 A muri. 18 (Rar) A se sinucide. 19 A-și cheltui toate puterile făcând ceva. 20 A învinge. 21 A subjuga. 22 A copleși (11). 23 A doborî (11). 24 A învinge într-o luptă de idei. 25 A întrece.
  • RĂPÚNE, răpún, III. A ucide, a omorî. ♦ A-și pierde viața. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ A învinge pe cineva într-o luptă de idei. – reponere.


Sinonimul cuvântului răpunere

Sinonimul cuvântului răpunere


Testează-te!