Dicționar de sinonime
Sinonime recompune
Cuvântul „recompune” are următoarele sinonime:
recompune ( verb )
- reconstitui
- a întregi
- a reconstitui
- a reconstrui
- a reface
- a rescrie
Sinonime Apropiate
- reconstitui - a restabili, a reface, a recompune, a întregi
- întregi - a completa, a împlini, a rotunji, a reface, a recompune, a reconstitui
- reclădi - a reface, a reconstrui
- împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
- prevedea - a anticipa, a se aștepta, a intui, a sconta, a bănui, a prelimina, a preconiza, a prescrie, a stipula
- recomanda - a indica, a preconiza, a prescrie, a propune, a se prezenta, a se arăta
- reconforta - a se reface, a se întări, a se întrema
- reconstrui - a restaura, a reclădi, a reconstrui
- schimba - a înlocui, a preschimba, a alterna, a preface, a modifica, a transforma, a înnoi, a se primeni, a fluctua
- totalitate - total, întregime, sumă, ansamblu, unanimitate, universalitate
- totalmente - total, complet, în întregime, cu totul
- umple - a împlini, a completa, a ticsi, a întregi, a încălca, a molipsi, a contamina, a capta, a lua
- înzdrăveni - a se însănătoși, a se reface, a se întrema învrednici
- indica - a arăta, a semnala, a face cunoscut, a preciza, a specifica, a recomanda, a prescrie, a sfătui, a specifica
- inova - a înnoi, a preface, a moderniza, a inventa, a descoperi
Dex recompune
- recompune A reconstitui un obiect, structură din elementele în care a fost descompus.
- RECOMPÚNE, recompun, III. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – re- + compune (după recomposer).
- RECOMPÚNE, recompun, III. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1- + compune (după recomposer).
- RECOMPÚNE, recompún, III. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. Aprinse becurile de diferite culori, ca să recompună lumina naturală a zilei și se retrase după vitrina de cristal. C. PETRESCU, A. 325.
- RECOMPÚNE III. A compune la loc, din nou. .
- RECOMPÚNE tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)
- A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune
- RECOMPUNÉRE, recompuneri, Acțiunea de a recompune și rezultatul ei. – recompune.
- *recompún, -pús, a -púne v. tr. (re- și compun, după fr. recomposer). Compun ĭar.
- RECOMPÚNE vb. v. reconstitui.