Sinonime reflectare

Cuvântul „reflectare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• proiecție - reflectare, oglindire, imagine
• gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
• cugetare - gândire, reflecție, raționament, judecată, meditare, aforism, maximă, sentință, dicton
• spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
• gând - idee, cugetare, cuget, judecată, reflecție, concepție, convingere, vedere, opinie
• imagine - reprezentare, înfățișare, tablou, chip, reproducere, icoană
• aspect - înfățișare, configurație, chip, ipostază, față, imagine, ținută, fason
• arătare - precizare, indicație, prezentare, aspect, înfățișare, imagine, nălucă, fantomă, spectru
• descriere - evocare, prezentare, zugrăvire, oglindire, înfățișare
• prezență - existență, ființare, arătare, înfățișare
• răsfrânge - a reflecta, a oglindi, a repercuta
• viziune - imagine, chip, vedere, fantomă, spectru, nălucă, arătare, opinie, idee
• zicală - maximă, aforism, zicătoare, proverb, cugetare
• zicătoare - zicală, proverb, maximă, cugetare
• far - reflector, proiector, ghid, călăuză, îndrumător

Dex reflectare

• reflectare 1 Răsfrângere a luminii, a undelor, a fasciculelor corpusculare reflectorizant (1). 2 Meditație. 3 Categorie a gnoseologiei materialist-didactice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară.
• REFLECTÁRE, reflectări, Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei. ♦ Categorie a gnoseologiei materialist-dialectice, care se referă la esența raportului dintre subiect și obiect, dintre conștiință și lumea exterioară. – reflecta.
• REFLECTÁRE, reflectări, Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrîngere, oglindire. Reflectarea ceriului înstelat într-un strop de rouă. EMINESCU, N. 32. ◊ Nu mai avea dureri, nici bucurii, decît acele ale copilului ei. Sufletul ei întreg era o reflectare umbroasă și tristă a sufletului său de copil. EMINESCU, N. 41.
• REFLECTÁRE Acțiunea de a (se) reflecta și rezultatul ei; răsfrângere, oglindire; redare. ♦ Categorie filozofică exprimând esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic; procesul de cunoaștere a lumii de către om. .
• REFLECTÁRE acțiunea de a (se) reflecta. ◊ (arte) redare, oglindire transfigurată a realității. ◊ categorie a filosofiei care exprimă esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic. (< reflecta)

Sinonimul cuvântului reflectare

Testează-te!