Dicționar de sinonime
Sinonime reușire
Cuvântul „reușire” are următoarele sinonime:
reușire ( substantiv )
- izbândă
- reușită
- succes
- realizare
- victorie
Sinonime Apropiate
- ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
- insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
- biruință - învingere, victorie, izbândă, succes
- performanță - succes, reușită izbândă, record
- baftă - noroc, succes, izbândă
- bluf - cacialma, nereușită, insucces, eșec
- triumf - biruință, victorie, succes, satisfacție, jubilație, bucurie
- prestație - realizare, acțiune, desfășurare
- șir - rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
- șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
- faptă - acțiune, realizare, lucrare, ispravă, înfăptuire, act, operă
- fiasco - eșec, insucces, cădere
- filiație - descendență, succesiune
- finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
- fruct - rod, poamă, produs, rezultat, bilanț, succes
Dex reușire
- reușire 1 Izbândă. 2 Realizare. 3 Victorie.
- REUȘÍRE, reușiri, (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. – reuși.
- REUȘÍRE (Rar) Acțiunea de a reuși și rezultatul ei. Doresc ca reușirea victorioasă a «Convorbirilor» să fie cel mai bun răspuns. ALECSANDRI, S. 38.
- reuși 1 A ajunge la rezultatul dorit a face, a izbuti, a izbândi, a răzbate (13) a răzbi (4), a realiza (1) a reieși, a parveni, a isprăvi, (pop) a nimeri, a hălădui (5), a catortosi (3). 2 A fi realizat după plac a ieși, a izbuti, a prinde. 3 A face ceva cu pricepere și îndemânare. 4 A fi victorios a izbândi, a izbuti, a învinge, a triumfa, a reieși, a răzbi.
- REUȘÍ, reușesc, IV. și 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere și îndemânare. – Din riuscire, réussir.
- REUȘÍ, reușesc, IV. 1. A ajunge la rezultatul dorit, a o scoate la capăt, a izbuti, a izbîndi. A reuși la examen. ◊ (Urmat de o completivă sau de un infinitiv) A reușit să scoată pe stăpînul său din casă. REBREANU, R. I 70. Nu reușise să emigreze, dar rămăsese atașată pentru totdeauna de marinari. BART, E. 192. Vornicul Dumbravă reușise a scăpa în Transilvania. HASDEU, I. V. 169. 2. A fi realizat după plac, a ieși bine, a avea succes. Festivalul a reușit. ▭ Toate experiențele de laborator ne-au reușit. BARANGA, I. 184. ♦ A termina bine, a face ceva cu pricepere și îndemînare. Pictorul a reușit portretul.
- REUȘÍ IV. 1. A izbuti. 2. A avea succes. .
Antonime reușire
- Reușire ≠ eșuare