Dicționar de sinonime

Sinonime robire

Cuvântul „robire” are următoarele sinonime:

robire ( substantiv )
  • subjugare
  • captivitate
  • prizonierat
  • robie
  • sclavie
  • aservire
  • înrobire
  • supunere
  • înfeudare
  • îngenunchere
  • iobăgie
  • șerbie


Sinonime Apropiate

  • captivitate - robie, prizonierat, sclavie
  • șerbie - iobăgie, servitute, aservire
  • servitute - aservire, subjugare, robie, dependență
  • sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
  • sclavie - sclavaj, robie
  • genuflexiune - îngenunchere, ploconeală, obediență, supunere
  • smerenie - umilință, supunere, modestie
  • umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
  • umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
  • vecinătate - apropiere, alăturare, iobăgie
  • fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
  • indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
  • insubordonare - nesupunere, indisciplină, răzvrătire
  • ipoteză - presupunere, supoziție, conjectură, posibilitate, prezumție
  • bănuială - presupunere, suspiciune, închipuire

Dex robire

  • robire 1 Înrobire. 2 Ocupare (prin forța armelor) a unui teritoriu. 3 Luare de prizonieri (de război) prizonierat, captivitate (1), robie (3). 4 Subjugare totală față de un sentiment, de o pasiune, de o îndeletnicire dominație (1), robie (11).
  • ROBÍRE, robiri, Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. – robi.
  • ROBÍRE, robiri, Acțiunea de a robi și rezultatul ei; stare de rob, robie. Romînii din Principatul Valahiei, după mai multe veacuri de amărăciune și robire... sparseră lanțurile. BOLINTINEANU, O. 247. Cînd omul s-a aflat în față cu omul, cel dintîi rezultat al luptei a fost robirea celor mai slabi. KOGĂLNICEANU, S. A. 91. Vai de acele nații unde un mic număr de cetățeni își întemeiază puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 144. ◊ Această robire unui singur simțimînt face din Anca un tip unilateral. GHEREA, ST. CR. II 157.
  • robesc, ~ească 1 Care aparține unui rob (1). 2 Specific robului (1). 3 Privitor la un rob (1).
  • robi 1 A aduce pe cineva în starea de rob (1). 2 A ține în captivitate. 3 A supune. 4 A trăi în robie. 5 A munci din greu, ca un rob (1). 6 A sluji pe cineva a servi. 7 (; de obicei o țară, un popor, un oraș ) A cuceri (6). 8 A întemnița. 9 (; persoane sau manifestări ale lor) A cuceri prin farmecul pe care-l exercită. 10 ( pasiuni, sentimente, preocupări ) A înlănțui. 11 A se lăsa subjugat, dominat (de cineva sau de ceva) 12 A fi robul unei pasiuni.


Sinonimul cuvântului robire

Sinonimul cuvântului robire


Testează-te!