Dicționar de sinonime
Sinonime rudi
Cuvântul „rudi” are următoarele sinonime:
rudi ( verb )
- înrudi
Sinonime Apropiate
- genealogie - spiță, ascendență, înrudire, filiație
- adiacent - alăturat, anexat, contiguu, înrudit, învecinat
- afinitate - înrudire, asemănare, analogie, potrivire, congruență
- apartenență - înrudire, dependență, legătură
- asemănător - similar, analog, înrudit, asemenea, apropiat, potrivit
- corespondent - asemănător, similar, potrivit, înrudit, coerent, jurnalist, colaborator
- apropiat - similar, înrudit, asemenea, prieten, amic, intim
- savant - erudit, învățat, maestru, creator
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- știință - învățătură, disciplină, erudiție, cunoaștere, instrucție
- umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
- frust - rudimentar, nefasonat, nelucrat, simplu
- înapoiat - necivilizat, neevoluat, primitiv, rudimentar, retrograd, reacționar, arierat, întârziat, redus
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
Dex rudi
- rudi (; de obicei, „cu”) 1-2 A fi sau a deveni rudă1 (11) cu cineva. a se înrudi, (rar) a se rudeni (1). 3 A avea caractere esențiale comune cu... a se apropia de (19)..., a se asemăna (6), a se înrudi.
- RUDÍ, rudesc, IV. A se înrudi. – Din rudă1.
- RUDÍ IV înrudi.
- rudì v. a se înrudi: se rudia cu maică-mi răposata AL.
- înrudi 1-2 (A fi sau) a deveni rudă cu cineva a se înnemuri (1-2). 3 A avea caractere esențiale comune cu cineva sau ceva.
- ÎNRUDÍ, înrudesc, IV. 1. A fi sau a deveni rudă cu cineva; a se înnemuri2. 2. A avea caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva. – În + rudă.
- ÎNRUDÍ, înrudesc, IV. (Urmat de determinări introduse prin «cu») 1. A fi rudă cu cineva. 2. A avea caractere esențiale comune cu cineva. – Variantă: (învechit) rudí (GHICA, S. 267, ȘEZ. I 150, PANN, P. V. I 80) IV.
- A SE ÎNRUDÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni rudă (unul cu altul); a se înnemuri. 2) A fi rudă (unul cu altul). 3) fig. A căpăta trăsături comune. /în + rudă
- înrudì v. a fi rudă: un țigan ce se înrudea cu un boier. V. rudă.
- înrudésc și rudésc v. tr. (d. rudă 1). Fac rudă. V. refl. Mă fac rudă, mă încuscresc. Îs rudă: familiile noastre se înrudesc. Fig. Aceste cuvinte se înrudesc. V. cumetresc.