Dicționar de sinonime
Sinonime ruinat
Cuvântul „ruinat” are următoarele sinonime:
ruinat ( adjectiv )
- distrus
- dărăpănat
- degradat
- măcinat
- părăginit
- prăpădit
- stricat
- părăduit
- răntuit
- sărăcit
- scăpătat
- stins
- decavat
- căzut în ruină
- demolat
- delabrat
- deteriorat
- devastat
Sinonime Apropiate
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
- falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
- falit - insolvabil, mofluz, scăpătat, ruinat
- impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
- imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
- irecuperabil - pierdut, distrus, desființat, prăpădit
- distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător
- distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
- prescris - stins, anulat, suspendat (juridic)
- prizărit - debil, slab, pipernicit, prăpădit
- rănced - alterat, stricat, descompus
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
Dex ruinat
- ruinat, ~ă 1 Transformat în ruină (1) dărăpănat (1), năruit, rântuit. 2 Sărăcit.
- RUINÁT, -Ă, ruinați, -te, 1. Căzut în ruină; dărăpănat. 2. Care și-a pierdut averea; sărăcit, scăpătat. – ruina.
- RUINÁT, -Ă, ruinați, -te, 1. (Despre o clădire, o construcție etc.) Căzut în ruină; dărăpănat, năruit, surpat. Un fior ușor trecea printre zidurile ruinate. SADOVEANU, O. VII 195. Pe Neajlov, de la vale de satul Crevedia, s-a găsit o zidire ruinată. BĂLCESCU, O. I 31. Ruinata cetățuie ce acopere cel munte Și de unde pe cîmpie ochiul vede lucruri multe. ȘEZ. XVIII 9. 2. (Despre persoane) Care și-a pierdut bunăstarea sau sănătatea; sărăcit, scăpătat. Era prevenit că intră într-o casă de om ruinat. C. PETRESCU, C. V. 74. Am trebuință să găsesc mijloace d-a trăi și încă d-a face bani, căci sînt ruinat. BĂLCESCU, la GHICA, A. 547.
- ruinat a. 1. care e în ruine; 2. fig. care și-a pierdut averea, puterile.
- *ruinát, -ă adj. (d. ruinez; fr. ruiné). Căzut în ruină, dărămat, prăbușit: cetățuĭe ruinată. Fig. Care și-a perdut averea: un negustor ruinat.
- ruina 1-2 A (se) preface în mină (1) a (se) dărăpăna (1), a (se) degrada (17), a (se) nărui. 3 A strica. 4 A distruge (6) (sănătatea). 5 A decădea sufletește. 6-7 A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea a (se) sărăci, a (se) distruge (7).