Dicționar de sinonime
Sinonime sârgui
Cuvântul „sârgui” are următoarele sinonime:
sârgui ( verb )
- canoni
- căzni
- chinui
- forța
- frământa
- grăbi
- iuți
- munci
- necăji
- osteni
- sforța
- sili
- strădui
- trudi
- zbate
- zbuciuma
- zori
- a-și da silința
- a face eforturi
- a se strădui
Sinonime Apropiate
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
- trudi - a munci, a se strădui, a se sili, a se osteni, a se căzni
- strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
- forța - a constrânge, a sili, a obliga, a presa, a se strădui, a se zbate, a se opinti, a se sforța, a-și da silința
- lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
- zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
- zori - a grăbi, a accelera, a iuți, a îmboldi, a îndemna, a stimula, a presa
- fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
- grăbi - a iuți, a accelera, a zori, a presa, a urgenta, a precipita, a pripi, a devansa
- harnic - muncitor, activ, sârguincios, vrednic, destoinic, asiduu, zelos, silitor, neobosit
- iuți - a grăbi, a accelera, a înteți, a zori
- încercare - verificare, probă, experimentare, tentativă, efort, strădanie, silință, sforțare, greutate
- accelera - a iuți, a grăbi, a zori, a urgenta, a presa
- consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
Dex sârgui
- SÂRGUÍ, sârguiesc, IV. A-și da silința, a se strădui. – Sârg + -ui.
- sârguì v. a-și da mare osteneală, a se aplica cu zel și fără preget la ceva. .
- osârgui sârgui
- SÎRGUÍ, sîrguiesc, IV. A se strădui, a-și da silința. Îi dădu de grijă ca să se sîrguiască și să caute de împărăteasă. SBIERA, P. 108. Iat-o acum soție... sîrguindu-se a împrăștia... negurile supărărilor. NEGRUZZI, S. I 289. ◊ (Învechit și arhaizant) Brațele părintești sîrguiește le deschide mie. STĂNOIU, C. I. 146. Cu atîta însă nu se mulțumea Chiajna; avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească și celuilalt domnia vecină a Moldovei. ODOBESCU, S. I 159. El o îngrijea bine și sîrguia întru toate lucrurile bune și folositoare mănăstirii. id. ib. 432.
- osîrduĭésc (mă) v. refl. (d. osîrdie). Mă sîrguĭesc. – Și osîrguĭesc.
- sîrguĭésc v. tr. (d. sîrg saŭ ung. szorgúlni și -olni, a grăbi). Vechĭ. Grăbesc, silesc. V. intr. Mă grăbesc să ajung, să fac. Azĭ. Rar. Mă silesc: a te sîrguĭ la învățătură. V. osîrduĭesc.
- sîrgui ( 1 și 3 sîrguiesc, sîrguiască)
- sârguesc, -uiască 3 , -uiam 1
- SÂRGUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, grăbi, iuți, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma, zori.
- sîrgui CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. GRĂBI. IUȚI. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZORI.