Sinonime sălășlui

Cuvântul „sălășlui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hălădui - a trăi, a sălășlui, a locui, a izbuti, a înainta, a merge, a propăși
• trăi - a exista, a fi, a viețui, a ființa, a dura, a se menține, a dăinui, a petrece, a locui
• părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
• peren - trainic, durabil, vivace, persistent, etern
• perenitate - persistență, trăinicie, eternitate
• periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
• reconstitui - a restabili, a reface, a recompune, a întregi
• sac - rucsac, traistă, raniță, geantă, valiză, sacoșă
• sălaș - adăpost, locuință, găzduire, staul, grajd
• schimba - a înlocui, a preschimba, a alterna, a preface, a modifica, a transforma, a înnoi, a se primeni, a fluctua
• sta - a se opri, a poposi, a rămâne locului, a ședea, a locui, a fi, a se afla, a stagna, a nu merge
• subrogare - schimbare, înlocuire (de persoană)
• temeinic - solid, trainic, fundamental, profund, serios, adânc, chibzuit, important
• temeinicie - trăinicie, soliditate, tărie, solidaritate
• traiect - drum, traseu, rută, traiectorie, linie

Dex sălășlui

• SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, IV. 1. A-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc. ♦ A se adăposti. 2. A da cuiva adăpost; a găzdui. 3. A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din szállásolni.
• SĂLĂȘLUÍ, sălășluiesc, IV. 1. (Astăzi rar) A sta într-un anumit loc, a locui, a se adăposti. Fratele Simeon și el multă vreme printre leși a sălășluit. SADOVEANU, O. VII 76. Părăsesc o casă... sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. ANGHEL, PR. 61. În casa lor... Acolo să văcuiască. Acolo să lăcuiască, Acolo să sălășluiască. PĂSCULESCU, L. P. 123. ◊ Un biet bătrîn cerșind adăpost munților, o podoabă închipuită de om în care sălășluia un suflet tare. DELAVRANCEA, O. II 260. ♦ A adăposti, a găzdui, a da adăpost. Septentrionul revendică și el cinstea de a fi sălășluit pe strămoșii celui care a cîntat diamantul ascuns în Marea Nordului. CĂLINESCU, E. 6. 2. (Învechit și popular) A se așeza, a se statornici într-un loc; a se instala. S-au sălășluit cu dînsa în pustie la moșiile sale. SBIERA, P. 51. Să se sălășluiască într-un palat strălucit. GORJAN, H. IV 81. Mama-Pădurii să sălășluiește în crierii codrilor. ȘEZ. I 151. ◊ N-am gîndit niciodată că sfînta poezie va veni să se sălășluiască în casa mea. NEGRUZZI, S. I 76.
• A SE SĂLĂȘLUÍ mă ~iésc intranz. A-și face sălaș; a se așeza cu traiul (într-un loc). /< ung. szállásol

Sinonimul cuvântului sălășlui

Testează-te!