Dicționar de sinonime
Sinonime săra
Cuvântul „săra” are următoarele sinonime:
săra ( verb )
- saliniza
- a [se] saliniza
Sinonime Apropiate
- penurie - sărăcie, lipsuri, mizerie, pauperitate
- privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie
- răsfira - a presăra, a risipi, a dispersa, a rășchira
- sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
- sărăcăcios - sărac, mizer, umil
- secătui - a epuiza, a istovi, a vlăgui, a sărăci, a seca
- umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
- fad - nesărat, fără gust, searbăd, insipid, anost, banal, inexpresiv, plicticos
- ghicitoare - prezicătoare, cimilitură, șaradă
- goliciune - nuditate, golătate, sărăcie, lipsuri
- indigență - sărăcie, lipsă, mizerie
- insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
- lefter - sărac, sărăcit
- macru - slab, sărac, steril
- mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
Dex săra
- SĂRÁ, sărez, I. A pune sau a presăra sare în alimente sau în mâncăruri, cu scopul de a le potrivi gustul sau pentru a le conserva. ◊ A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrângerii unui adversar. ♦ și A da sau a căpăta un gust (mai) sărat. – salare.
- SĂRÁ, sărez și sar, I. A pune sare, a presăra sare pe alimente sau mîncări, cu scopul de a le da un gust bun sau de a le conserva. Domnul colonel își săra laptele. DUMITRIU, N. 186. Au început a bate laptele pînă ce s-au ales untul, care l-au spălat și l-au sărat. DRĂGHICI, R. 140. ◊ A-și săra inima = a simți o satisfacție în urma unei răzbunări sau a înfrîngerii unui adversar. ◊ Eu ț-am zis aseară Să vezi oul cum se sară. NEGRUZZI, S. I 5.
- A SE SĂRÁ se ~eáză intranz. (despre alimente puse la conservare) A căpăta gust de sare. /<lat. salare
- A SĂRÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu sare (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). ◊ A-și ~ inima a se liniști în urma unei răzbunări. /<lat. salare
- sărà v. a pune sare, a drege bucatele cu sare. .
- 1) sar și sărez, a sărá v. tr. (lat. salare = sallire și sállere, a săra; it. salare, pv. sp. pg. salar, fr. saler. V. presar). Dreg cu sare, pun sare: a săra carnea. Fig. A-țĭ săra inima, sufletu, a te simțĭ mulțămit de ceva. – Și săr, sărĭ (pers. 1 și 2).
- săréz V. sar 1.
- săra ( 1 sărez)
- sar, săra
- SĂRÁ vb. v. saliniza.