Sinonime sărbătorire

Cuvântul „sărbătorire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• idolatrie - divinizare, adorație, proslăvire, preamărire
• elogiu - laudă, preamărire, slăvire, proslăvire, cinstire, panegiric, ditiramb, encomion
• apoteoză - glorificare, preamărire, slăvire, divinizare
• laudă - elogiu, prețuire, omagiu, apologie, glorificare, mărire, onoare, slavă, cinstire
• aniversare - sărbătorire, prăznuire, ziua nașterii, aniversară
• festivitate - sărbătorire, sărbătoresc, festival, celebrare, praznic, solemnitate
• glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
• slavă - mărire, glorie, faimă, prestigiu, văzduh, atmosferă, eter
• spor - adaos, plus, creștere, mărire, majorare, câștig, beneficiu, supliment, folos
• trândăvi - a lenevi, a pierde vremea, a arde gazul de pomană, a tăia frunze la câini
• majorare - sporire, mărire, creștere, dezvoltare, ridicare, urcare
• nemurire - veșnicie, vecie, eternitate, perpetuitate, supraviețuire, glorie, faimă, mărire, onoare
• amploare - întindere, mărire, dezvoltare, volum, dilatare, expansiune, amplitudine
• apologie - laudă, elogiu, slăvire, omagiere, panegiric
• atmosferă - aer, văzduh, cer, slavă, ambianță, cadru, circumstanțe

Dex sărbătorire

• SĂRBĂTORÍRE, sărbătoriri, Faptul de a sărbători; serbare. – sărbători.
• SĂRBĂTORÍRE, sărbătoriri, Faptul de a sărbători; serbare. Au venit la sărbătorirea scriitorului danez muncitori și savanți, ucenici și studenți. STANCU, U.R.S.S. 92. Spre sărbătorirea deplinei mele biruinți împotriva stavilelor de tot felul pe care codrul și muntele mi le ridicase în cale, aprinsei o țigară. HOGAȘ, M. N. 183.
• SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, IV. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
• SĂRBĂTORÍ, sărbătoresc, IV. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment, printr-o festivitate, printr-o petrecere; a celebra, a serba. Cu prilejul împlinirii unui veac de la naștere, poetul a fost sărbătorit în toată țara. SADOVEANU, E. 76. Pe cînd Sinan se apropia de hotarele noastre, Sigismund Báthori sărbătorea nunta sa cu Maria Cristina. BĂLCESCU, O. I 196.
• A SĂRBĂTORÍ ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
• sărbătorì v. 1. a ținea ziua de sărbătoare; 2. fig. a primi cu simpatie și cu pompă.
• 2) sărbătorésc v. tr. (d. sărbătoare). Țin o sărbătoare, sărbez, celebrez: a sărba un sfînt, ziŭa unuĭ sfînt. Primesc cu manifestărĭ de onoare: a sărbători un savant. V. intr. Jubilez.

Sinonimul cuvântului sărbătorire

Testează-te!