Dicționar de sinonime
Sinonime sanctuar
Cuvântul „sanctuar” are următoarele sinonime:
sanctuar ( substantiv )
- altar
- naos
- sfânta sfintelor
- pristol
- oltar
- jertfelnic
- trebnic
Sinonime Apropiate
- altar - sanctuar, pristol
- creștere - dezvoltare, sporire, mărire, înălțare, înmulțire, extindere, augumentare, educare, cultivare
- pramatie - lichea, canalie, jigodie, ticălos, netrebnic
- progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
- sacadat - sincopat, cadențat, ritmic, săltăreț
- săltat - săltăreț, ritmat, sprinten, crescut, măricel
- tabernacul - chivot, altar
- valtrap - cioltar
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- grapă - boroană, colțar
- entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
- înaintare - avansare, progres, evoluție, propășire, mers-înainte, ridicare, promovare, înălțare, ascensiune
- josnic - netrebnic, mișel, abject, infam, nedemn, mizerabil, mârșav, ticălos, detestabil
- lepădătură - avorton, secătură, netrebnic, derbedeu, pușlama, stârpitură, căzătură, otreapă, loază
- lichea - derbedeu, nemernic, pușlama, netrebnic, secătură
Dex sanctuar
- SANCTUÁR, sanctuare, Parte a unui lăcaș de cult unde se oficiază diferite ceremonii religioase, considerat ca loc sfânt; orice lăcaș de cult, orice loc destinat ritualurilor în cinstea unei divinități. ♦ Loc inviolabil. – Din sanctuarium, sanctuaire.
- SANCTUÁR, sanctuare, (Adesea ) Loc într-un templu sau într-o biserică socotit sfânt și interzis profanilor; locaș de cult. – Din sanctuarium, sanctuaire.
- SANCTUÁR, sanctuare, Loc în templu sau în biserică, considerat sfînt și interzis profanilor; altar. () Aice ne aflăm În sanctuarul tainic, în care noi lucrăm. ALECSANDRI, T. II 259. – Pronunțat: -tu-ar.
- SANCTUÁR 1. Edificiu consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. 2. Loc consacrat pentru un anumit lucru; loc inviolabil. .
- SANCTUÁR loc într-un templu sau într-o biserică consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfânt. ◊ loc inviolabil. (< lat. sanctuarium, fr. sanctuaire)
- SANCTUÁR ~e n. 1) Parte a unei biserici, declarată sfântă, unde accesul profanilor este interzis; altar. 2) Edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase; lăcaș de cult. 3) fig. Loc inviolabil; parte foarte intimă. /<lat. sanctuarium, fr. sanctuaire
- sanctuar n. 1. locul cel mai sfânt al templului; 2. templu, edificiu consacrat ceremoniilor unei religiuni; 3. fig. azil venerat.
Sinonimul cuvântului sanctuar