Dicționar de sinonime

Sinonime scânteiuță

Cuvântul „scânteiuță” are următoarele sinonime:

scânteiuță ( substantiv )
  • scânteioară
  • brumărea
  • ceapa-ciorii
  • cătare
  • pocroavă
  • sălcioară
  • săpunele
  • steluță
  • vinețele
  • salbă-moale
  • bănuț
  • fierea-pământului
  • garoafă
  • licurici
  • părăluță
  • potroacă
  • răcovină
  • țintaură
  • aurică
  • focșor
  • gonitoare
  • intiță
  • minteuță
  • ochișor
  • plescaiță
  • roșuță
  • scânteie
  • sclipeț
  • văcariță
  • buruiana-bureților
  • soponelul-calului


Sinonime Apropiate

  • steluță - asterisc, scânteie
  • licurici - luciola, steluță
  • scintilație - scânteiere, strălucire, sclipire
  • sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
  • strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
  • feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
  • irizare - lucire, scânteiere, iluminare
  • licăr - sclipire, scânteiere
  • lucios - lucitor, sclipitor, scânteietor, luminos, fulgurant
  • luminos - strălucitor, radios, scânteietor, senin, clar, limpede
  • agheasmă - apă sfințită, rachiu
  • asterisc - steluță
  • fulgurant - sclipitor, fosforescent, lucitor, scânteietor
  • fulgere - sclipire, scânteiere, fulger, clipă, moment
  • miră - cătare, riglă

Dex scânteiuță

  • SCÂNTEIÚȚĂ, scânteiuțe, I. Scânteioară (1). II. 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară (2), ochișor (2) (Anagallis arvensis). 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La ) Brumărea. – Scânteie + -uță.
  • SCÂNTEIÚȚĂ ~e f. (diminutiv de la scânteie) 1) Plantă erbacee cu tulpină scundă, cu frunze mari ovale și cu flori roșii sau albastre. 2) Plantă erbacee cu tulpină neramificată, cu frunze liniare și cu flori galbene; ochișor. 3) la pl. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile roșii-violete, plăcut mirositoare; brumărele. /scânteie + suf. ~uță
  • SCÎNTEIÚȚĂ, scînteiuțe, 1. Diminutiv al lui scînteie. 2. Nume dat la două plante: a) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpina ramificată de la bază, cu flori roșii, rar albastre sau albe; crește pe locuri cultivate și aride, prin poienile din păduri și pe lîngă drumuri (Anagallis arvensis); scînteioară; b) mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu doi bulbi și cu flori galbene dispuse în umbele; crește pe locuri cultivate, prin vii și prin grădini (Gagea arvensis). ♦ (La ) Brumărea.


Sinonimul cuvântului scânteiuță

Sinonimul cuvântului scânteiuță


Testează-te!