Dicționar de sinonime
Sinonime scaiete
Cuvântul „scaiete” are următoarele sinonime:
scaiete ( substantiv )
- ciulin
- holeră
- pălămidă
- scai
- scatiu
- spin
- sticlete
- tătarnică
- varga-ciobanului
- ghimpe
- sita-zânelor
- rostogol
- arici
- căpățânoasă
- măciuca-ciobanului
- scai-ghimpos
- vădană
- pasul-dropiei
- scai-mărunt
- scaiul-dracului
- scai-voinicesc
- scaietele-popii = cornuți
- purcelaș
Sinonime Apropiate
- spin - ghimpe, mărăcine, scai, scaiete, ciulin, țepușă, țeapă, știft
- țeapă - ghimpe, așchie, spin
- mărăcine - spin, rug, spinărie, ghimpe, mărăciniș
- paiață - măscărici, saltimbanc, clovn, bufon, comediant, caraghios, manechin, marionetă, fantoșă
- răsturna - a da peste cap, a prăvăli, a rostogoli, a doborî, a inversa
- sfâșia - a rupe, a sfârtica, a ciopârți, a spinteca, a destrăma
- spârcui - a ciopârți, a tăia, a sfâșia, a despica, a spinteca
- spurcat - murdar, scârbos, respingător, scârnav, trivial, vulgar, josnic, infam, odios
- trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
- fastidios - plictisitor, respingător, searbăd, anost
- flasc - moale, fleșcăit, puhav, șubred
- geamăt - scâncet, vaiet, suspin, icnet, oftat, tânguire
- geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
- grețos - dezgustător, scârbos, neplăcut, respingător
- hâd - urât, dezagreabil, respingător
Dex scaiete
- SCAIÉTE, scaieți, Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscută are flori roșii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). – Scai1 + -ete.
- SCAIÉTE, scaieți, Nume generic dat mai multor plante cu ghimpi, dintre care cea mai cunoscută este o specie din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele ghimpoase, cu capitule plecate și cu florile roșii-purpurii; crește prin pășuni uscate, prin locuri necultivate, pe lîngă drumuri și pe cîmpuri (Carduus nutans). În curțile de la Mălinești poate astăzi cresc scaieții, podoaba și mărirea caselor s-au risipit ca fumul. GALACTION, O. I 332. Scaieții, spinii, măcieșii, sălciile plîngătoare și vrejurile acoperiseră pietrele. C. PETRESCU, R. DR. 214. Lîngă crin nu crește scaietele, lîngă micșunea, viorea, nu crește și urzica? BOLLIAC, P. 59. ◊ Știu, norilor, știu, Că n-am să mai fiu, Și-or crește scaieții, Pe cîntecul vieții. LESNEA, C. D. 130. – Variantă: scăiéte
- SCAIÉTE ~ți m. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori purpurii reunite în capitule solitare pe vârful ramurilor. /scai + suf. ~ete.
- scaiete m. scaiu; scaietele popii, plantă cu florile verzi, având învelișul cu spini îndoiți la vârf (Xanthium strumarium).
- scaĭéte și scăĭéte m. (d. scaĭ). Vest. Scaĭ.
- SCĂIÉTE scaiete.
- scăĭéte V. scaĭ.
- scaiete
- scăiete, -ieți.