Dicționar de sinonime

Sinonime scutire

Cuvântul „scutire” are următoarele sinonime:

scutire ( substantiv )
  • absolvire
  • dispensă
  • scuteală
  • scutință
  • apărare
  • ocrotire
  • protecție
  • sprijin
  • cruțare
  • iertare


Sinonime Apropiate

  • sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
  • ajutor - sprijin, protecție, asistență, reazem, concurs, ocrotire, tutelă, patronaj, serviciu
  • iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
  • pilă - rașpel, sprijin, protecție, favoare, proptea
  • securitate - apărare, protecție, pază, siguranță, oblăduire
  • stâlp - pilon, pilastru, grindă, susținere, sprijin, reazem, protecție, pavăză, fruntaș
  • menajament - precauție, grijă, atenție, cruțare, apărare
  • scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
  • dispensă - scutire, permisie
  • amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
  • părtini - a favoriza, a avantaja, a proteja, a privilegia, a sprijini
  • privilegiu - drept, prerogativă, avantaj, favoare, protecție
  • privire - vedere, căutătură, scrutare, uitătură, ochire, văz, ochi, cercetare, examinare
  • servi - a sluji, a oficia, a lucra, a ajuta, a sprijini, a întrebuința, a folosi, a lua, a uza
  • subsidiu - subvenție, sprijin, ajutor

Dex scutire

  • SCUTÍRE, scutiri, Acțiunea de a scuti și rezultatul ei. ♦ Privilegiu acordat cuiva de a nu presta anumite servicii, de a nu plăti anumite dări etc.; document, act care conține un asemenea privilegiu. – scuti.
  • SCUTÍRE, scutiri, 1. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei; dispensă. Scutire de frecvență. 2. (Învechit) Exceptare de a presta anumite servicii; scutire de a plăti anumite dări. Vecinii, îndeobște colonizați, aveau scutirile și dreptățile lor. EMINESCU, N. 154. Acele imagini... ne aduc aminte pe faimosul marchiz al lui Beranger carele, în secolul nostru egalitar, visează scutiri și drepturi ce au fost de mult spulberate de suflarea limpezitoare a timpului. ODOBESCU, S. III 144.
  • scutire f. dispensă, imunitate.
  • scutíre f. Dispensă, imunitate: scutire de armată, de vamă.
  • SCUTÍ, scutesc, IV. 1. A dispensa pe cineva de anumite îndatoriri, sarcini, a nu supune la anumite obligații. ♦ A cere, a solicita să fie dispensat de o obligație. S-a scutit la ora de sport. 2. A feri sau a scăpa pe cineva de ceva neplăcut; a cruța, a menaja. ♦ A lăsa în pace, a nu plictisi pe cineva. – Din scut.


Sinonimul cuvântului scutire

Sinonimul cuvântului scutire


Testează-te!