Dicționar de sinonime
Sinonime separare
Cuvântul „separare” are următoarele sinonime:
separare ( substantiv )
- despărțire
- desprindere
- detașare
- izolare
- separație
- divorț
- dezunire
- descompunere
- desfacere
- divizare
- fracționare
- împărțire
- scindare
- dezalcătuire
- segregare
- segregație
- despărțenie
Sinonime Apropiate
- desfacere - despărțire, separare, descompunere, dizolvare, dezorganizare, desființare, anulare, reziliere, vânzare
- divorț - despărțire, desfacere, separare
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
- diviziune - împărțire, separare
- secesiune - separare, despărțire, rupere
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- secțiune - tăietură, fracționare, segment, parte, despărțământ, capitol, secție
- singurătate - izolare, solitudine
- fraternitate - frăție, împărțire, solidaritate
- apatie - nepăsare, indiferență, insensibilitate, detașare
- dezagregare - descompunere
- distribuție - împărțire, repartizare, distribuire, alcătuire, așezare, aranjament, dispunere, structură, ansamblu
- carantină - izolare
- deschidere - spațiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, incizie, început, inaugurare
Dex separare
- SEPARÁRE, separări, Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; despărțire, izolare; diferențiere. – separa.
- SEPARÁRE, separări, Acțiunea de a (se) separa; despărțire; diferențiere.
- SEPARÁRE Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; separație, despărțire. .
- SEPARÁ, sepár, I. 1. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. și (; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din séparer, separare.
- SEPARÁ, sepár, I. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a izola. Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, 368, 5/1.
- SEPARÁ I. , A (se) despărți; a (se) izola. .
- SEPARÁ tr., 1. a (se) despărți; a (se) izola. 2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare)
- A SEPARÁ sepár tranz. (obiecte sau persoane aflate la un loc) A face să se separe; a despărți. /<fr. séparer, lat. separare
- A SE SEPARÁ mă sepár intranz. A înceta de a fi laolaltă sau la un loc; a se despărți; a se detașa. /<fr. séparer, lat. separare
- separà v. a despărți.
Antonime separare
- Separare ≠ unire
Sinonimul cuvântului separare