Sinonime sfințit

Cuvântul „sfințit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• băut - beat, amețit, cherchelit
• grizat - amețit, beat, turmentat
• sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
• sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
• turtit - strivit, teșit, beat, ametit
• amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
• consacrat - consfințit, închinat, destinat, validat, ratificat, cunoscut, faimos, reputat, vestit
• dispus - vesel, satisfăcut, mulțumit, amețit, beat, afumat
• sacral - sacrat, sfânt
• sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
• tradițional - îndătinat, consacrat, obișnuit, bătrânesc, conservat
• udătură - jilăveală, stropire, umezeală, băutură, cinste
• vertiginos - precipitat, amețitor, vijelios, dezlănțuit
• faimos - vestit, celebru, reputat, prestigios, consacrat, glorios
• fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc

Dex sfințit

• SFINȚÍT1 asfințit.
• SFINȚÍT2, -Ă, sfințiți, -te, 1. Asupra căruia a fost efectuat un ritual pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – sfinți1.
• SFINȚÍT2, -Ă, sfințiți, -te, 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – sfinți1.
• SFINȚÍT1, sfințite, (Popular, la cu valoare de ) Trecerea unui astru dincolo de orizont; momentul cînd astrul apune; locul unde apune; asfințit, apus. Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. Într-o pădure mare s-au întîlnit odată doi oameni, unul mergea cătră răsărit și celălalt cătră sfințit. RETEGANUL, P. IV 21. Într-una din zile, cam după sfințitul soarelui... ieși balaurul din groapă și se îndreptă către voinicii care dormeau pe lîngă foc. ISPIRESCU, L. 200.
• SFINȚÍT2, -Ă, sfințiți, -te, 1. Care a căpătat un caracter sacru, din care s-au gonit duhurile rele prin faptul că s-au rostit anumite rugăciuni pentru a atrage harul divin. Apă sfințită. 2. (Uneori precedat de «prea» sau de «înalt prea») Titlu de onoare dat clericilor. Înalt preasfințitul părinte.
• sfințit n. asfințit: soarele acum era spre sfințit BĂLC. ║ a. consacrat; sfințita pâine.
• asfințit2, ~ă Care a apus.
• asfințit1 1 Apus1. 2 Timpul când apune soarele. 3 Pe ~e Pe la asfințit (2). 4 Locul unde asfințește (1) soarele apus, vest, occident, soare-apune. 5 (; viață) Declin. 6 (; viață) Sfârșit.
• asfințíta asfințit1

Sinonimul cuvântului sfințit

Testează-te!