Dicționar de sinonime
Sinonime siflant
Cuvântul „siflant” are următoarele sinonime:
siflant ( adjectiv )
- sibilant
- șuierător
- strident
- zgomotos
Sinonime Apropiate
- pretențios - exigent, sever, minuțios, mofturos dificil, năzuros, afectat, strident, încărcat
- tropoti - a tropăi, a țopăi, a călca zgomotos
- gălăgios - zgomotos, scandalagiu, certăreț, limbut
- înțepător - pișcător, picant, usturător, ironic, persiflant, sarcastic, zeflemist, satiric
- acut - ascuțit, pătrunzător, subțire, intens, violent, puternic, viu, strident
- clefăi - a molfăi, a mesteca (zgomotos)
- clocotitor - fierbând, în fierbere, clocotind, năvalnic, aprins, ardent, agitat, nervos, zgomotos
- eclatant - impresionant, frapant, răsunător, zgomotos, izbitor, bătător la ochi, strălucitor, fastuos, falnic
- ascuțit - tăios, înțepător, țuguiat, subtil, ager, fin, pătrunzător, perspicace, strident
Dex siflant
- SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, ) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din sifflant.
- SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, (Despre respirație) Șuierător; strident, zgomotos. ◊ Consoană siflantă sau sunet siflant (și substantivat, ) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din sifflant.
- SIFLÁNT, -Ă, siflanți, -te, 1. (Despre respirație) Șuierător, strident, zgomotos. 2. (În ) Consoană siflantă (și substantivat, ) = consoană sibilantă, sibilant.
- SIFLÁNT, -Ă 1. (Despre respirație) Șuierător; strident. 2. Consoană siflantă (și ) = consoană pronunțată cu o ușoară șuierătură; sibilantă. .
- SIFLÁNT, -Ă I. , (consoană) fricativă dentală; consoană șuierătoare, sibilantă. II. (despre respirație) șuierător. (< fr. sifflant)
- SIFLÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant. /<fr. sifflant
- siflantă f. Gram. sibilantă.
- SIFLÁNT adj. (FON.) sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)
- SIFLANT sibilant, șuierător. (Consoană ~; sunet ~.)
- SIFLÁNTĂ s. (FON.) sibilantă, șuierătoare.