Dicționar de sinonime
Sinonime sorginte
Cuvântul „sorginte” are următoarele sinonime:
sorginte ( substantiv )
- izvor
- început
- obârșie
- origine
- proveniență
- sursă
Sinonime Apropiate
- obârșie - origine, sursă, izvor, sorginte, matcă, început, cauză
- izvor - sursă, obârșie, sorginte, origine, germen, sămânță
- baștină - origine, obârșie, sursă, izvor
- fântână - puț, cișmea, izvor, sursă, obârșie
- germen - embrion, sămânță, izvor, sursă, origine
- începătură - început, sursă, origine
- bâză - temelie, fundament, suport, temei, valoare, esență, sursă, izvor, origine
- extracție - extragere, scoatere, extirpare, origine, sursă, proveniență
- cauză - motiv, pricină, considerent, mobil, rațiune, temei, origine, obârșie, izvor
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
- focar - iradiație, sursă, izvor, centru
- naștere - facere, apariție, parturiție, ființare, procreație, geneză, origine, obârștie, proveniență
- reieși - a rezulta, a decurge, a izvorî, a deriva, a urma
- șipot - izvor, fir de apă, șuvoi, jgheab, uluc, burlan
- spiță - fuscel, stinghie, rudă, neam, rang, grad, descendență, origine
Dex sorginte
- SORGÍNTE, sorginți, 1. Izvor, sursă (de informații); origine. 2. Izvor de apă. – Din sorgente.
- SORGÍNTE, sorginți, 1. Izvor, sursă, origine. 2. Izvor de apă. – Din sorgente.
- SORGÍNTE, (1, rar) sorginți, , (2, rar) sorginte, 1. Izvor, sursă de informații. Putem spune, din sorginte autorizată, că ieri s-a petrecut... o scenă, care caracterizează situațiunea întreagă. CARAGIALE, O. II. 298. Din sorginte particulară nu am vreo știre. id. ib. VII 38. 2. (Învechit) Izvor de apă. Pe aici erau grădinile lui Priam și sorgintele Seamandrului. BOLINTINEANU, O. 308. În stînga acestei gîrle, la munteni, cum le numesc localnicii, sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. L. IONESCU, P. 31.
- SORGÍNTE, (1) sorginte, , (2) sorginți, 1. (Livresc) Izvor, sursă de informații; origine. 2. Izvor de apă. – sorgente.
- SORGÍNTE Izvor, sursă (de informații); origine. .
- SORGÍNTE izvor, sursă; origine. (< it. sorgente)
- SORGÍNTE ~ți f. 1) înv. Loc de unde izvorăște o apă; izvor. 2) fig. livr. Sursă de informație; izvor. /<it. sorgente
- sorginte f. izvor.
- *sorgínte f., pl. țĭ (it sorgente, izvor, d. sórgere, lat. surgere, a izvorî. V. sursă). Rar. Izvor: sorgintea Dunăriĭ, soarele e sorgintea luminiĭ. Fig. Sorgintea uneĭ informațiunĭ.
- sorginte, -tea ; -ți