Dicționar de sinonime
Sinonime spargere
Cuvântul „spargere” are următoarele sinonime:
spargere ( substantiv )
- distrugere
- erupție
- împrăștiere
- încetare
- înfrângere
- învingere
- nimicire
- risipire
- sfărâmare
- sfârșit
- terminare
- vulcanism
- zdrobire
- ciobire
- ciobit
- ciocnire
- crăpare
- crăpat
- fisurare
- fisurat
- plesnire
- plesnit
- pocnire
- spart
- explodare
- despicare
- despicat
- spintecare
- spintecat
- tăiat
- tăiere
- rupere
- găurire
- forțare
- stricare
- violare
- jefuire
- deschidere
- străpungere
- dezbinare
- disensiune
- furt
- neînțelegere
- scindare
Sinonime Apropiate
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- fisură - crăpătură, spărtură, plesnitură
- crăpătură - spărtură, plesnitură, deschizătură, fisură
- deschidere - spațiu, perspectivă, despicătură, crăpătură, desfacere, incizie, început, inaugurare
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- fantă - crăpătură, deschidere
- finalizare - realizare, concretizare, fructificare, încheiere, sfârșit, terminare
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
- izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
- încheiere - sfârșit, final, terminare, capăt, fine, concluzie
- jecmăneală - jaf, hoție, furt, jefuire
- conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
- dezacord - neînțelegere, diferend, disensiune
Dex spargere
- SPÁRGERE, spargeri, Acțiunea de a (se) sparge și rezultatul ei; spart. ♦ Furt prin efracție. – sparge.
- SPÁRGERE, spargeri, Acțiunea de a (se) sparge și rezultatul ei. 1. Furt prin efracție. Are patru spargeri în dosare, Nouă furturi de buzunare. ARGHEZI, V. 182. 2. Neînțelegere într-o organizație, într-o asociație; disensiune, dezbinare, scindare. 3. (Învechit) Distrugere, nimicire, zdrobire (a unui inamic). La 1821, după spargerea eteriștilor, pașa din Iași... ceru ajutor. NEGRUZZI, S. I 285.
- SPÁRGERE ~i f. 1) v. A SPARGE. 2) Furt săvârșit prin forțarea unei încuietori. /v. a sparge
- spargere f. 1. acțiunea de a (se) sparge; 2. rezultatul ei, efracțiune: furt prin spargere.
- spárgere f. Acțiunea de a sparge. Efracțiune, forțarea uneĭ lăzĭ ș. a.: furt pin spargere.
Sinonimul cuvântului spargere