Dicționar de sinonime
Sinonime succedare
Cuvântul „succedare” are următoarele sinonime:
succedare ( substantiv )
- defilare
- înșirare
- înșiruire
- perindare
- prefirare
- scurgere
- succesiune
- urmare
- derulare
- succedere
Sinonime Apropiate
- șir - rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
- enumerație - enumerare, numărare, înșiruire, înșirare, trecere în revistă
- continuare - urmare, prelungire, succesiune
- alternare - schimbare, perindare, variație, succesiune
- șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
- filiație - descendență, succesiune
- ierarhie - rang, treaptă, stare, ordine, succesiune, scară
- impresie - părere, opinie, sentiment, senzație, efect, urmare
- lanț - cătușe, fiare, catenă, zale, șir, serie, succesiune, convoi, rând
- oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
- apoi - după aceea, pe urmă, în continuare, deci, așadar, prin urmare
- astfel - așa, așadar, deci, prin urmare
- conformism - supunere, obediență, slugărnicie, ascultare, urmare (întocmai)
- consecință - urmare, efect, repercusiune, rezultat
- deci - așadar, prin urmare, în consecință, carevasăzică
Dex succedare
- SUCCEDÁRE, succedări, Faptul de a (se) succeda. – succeda.
- SUCCEDÁRE, succedări, (Și în forma succedere) Faptul de a (se) succeda, de a urma unul după altul. – Variantă: succédere
- SUCCEDÁRE Faptul de a (se) succeda. .
- SUCCEDÁ, succéd, I. 1. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ A urma unul după altul. 2. și A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. – Din succéder, succedere.
- SUCCÉDE III succeda.
- SUCCÉDERE succedare.
- SUCCEDÁ, succéd, I. (Și în forma succede) 1. (Urmat de determinări în cazul dativ sau introduse prin «la») A urma imediat după altcineva sau după altceva, a lua locul altuia. Moartea succede vieții, viața succede la moarte. EMINESCU, O. I 36. Majoritatea poporului îl iubea, ca nici pe unul din cîți l-au preces și i-au succes pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 48. ♦ A veni unul după altul, unul în locul altuia. M-am trezit în oraș, unde pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. 2. (, , numai în forma succede, de obicei construit cu dativul) A-i reuși cuiva ceea ce a întreprins, a avea succes. Trebuie s-o pîndească ca mîța pe șoarec și, de-i succede a pune mîna pe dînsa, iese din mijlocul cercului. MARIAN, Î. 196. 3. A moșteni. – Variantă: succéde ( succes) III.
- SUCCEDÁ I. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ A veni, a urma unul după altul. 2. A moșteni. .
- SUCCÉDE III. succeda.