Dicționar de sinonime

Sinonime succedare

Cuvântul „succedare” are următoarele sinonime:

succedare ( substantiv )
  • defilare
  • înșirare
  • înșiruire
  • perindare
  • prefirare
  • scurgere
  • succesiune
  • urmare
  • derulare
  • succedere


Sinonime Apropiate

  • șir - rând, șirag, coloană, înșiruire, aliniere, fir, lanț, succesiune
  • enumerație - enumerare, numărare, înșiruire, înșirare, trecere în revistă
  • continuare - urmare, prelungire, succesiune
  • alternare - schimbare, perindare, variație, succesiune
  • șuiță - alai, escortă, însoțitori, serie, șir, rând, succesiune, continuitate, înlănțuire
  • filiație - descendență, succesiune
  • ierarhie - rang, treaptă, stare, ordine, succesiune, scară
  • impresie - părere, opinie, sentiment, senzație, efect, urmare
  • lanț - cătușe, fiare, catenă, zale, șir, serie, succesiune, convoi, rând
  • oprire - încetare, curmare, pauză, stopare, blocare, staționare, stație, haltă, popas
  • apoi - după aceea, pe urmă, în continuare, deci, așadar, prin urmare
  • astfel - așa, așadar, deci, prin urmare
  • conformism - supunere, obediență, slugărnicie, ascultare, urmare (întocmai)
  • consecință - urmare, efect, repercusiune, rezultat
  • deci - așadar, prin urmare, în consecință, carevasăzică

Dex succedare

  • SUCCEDÁRE, succedări, Faptul de a (se) succeda.succeda.
  • SUCCEDÁRE, succedări, (Și în forma succedere) Faptul de a (se) succeda, de a urma unul după altul. – Variantă: succédere
  • SUCCEDÁRE Faptul de a (se) succeda. .
  • SUCCEDÁ, succéd, I. 1. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spațiu, în timp). ♦ A urma unul după altul. 2. și A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune; a moșteni. – Din succéder, succedere.
  • SUCCÉDE III succeda.
  • SUCCÉDERE succedare.
  • SUCCEDÁ, succéd, I. (Și în forma succede) 1. (Urmat de determinări în cazul dativ sau introduse prin «la») A urma imediat după altcineva sau după altceva, a lua locul altuia. Moartea succede vieții, viața succede la moarte. EMINESCU, O. I 36. Majoritatea poporului îl iubea, ca nici pe unul din cîți l-au preces și i-au succes pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 48. ♦ A veni unul după altul, unul în locul altuia. M-am trezit în oraș, unde pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. 2. (, , numai în forma succede, de obicei construit cu dativul) A-i reuși cuiva ceea ce a întreprins, a avea succes. Trebuie s-o pîndească ca mîța pe șoarec și, de-i succede a pune mîna pe dînsa, iese din mijlocul cercului. MARIAN, Î. 196. 3. A moșteni. – Variantă: succéde ( succes) III.
  • SUCCEDÁ I. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ A veni, a urma unul după altul. 2. A moșteni. .
  • SUCCÉDE III. succeda.


Sinonimul cuvântului succedare

Sinonimul cuvântului succedare


Testează-te!