Dicționar de sinonime
Sinonime succesor
Cuvântul „succesor” are următoarele sinonime:
succesor ( substantiv )
- continuator
- urmaș
- următor
- moștenitor
- erede
- moșnean
- moștean
- clironom
- moșan
- ocinaș
- ocinătoriu
Sinonime Apropiate
- moștenitor - urmaș, succesor, erede, clironom
- continuator - urmaș, succesor, descendent
- descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
- discipol - elev, ucenic, învățăcel, novice, continuator, adept, urmaș
- epigon - urmaș, succesor, descendent
- progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
- răzeș - moșnean, țăran liber
- coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
- strănepot - urmaș, descendent, vlăstar
- ulterior - posterior, următor
- viță - vie, coardă, vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
- vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
- lăstar - mlădiță, ramură, crenguță, coardă, urmaș, descendent, odraslă
- mlădiță - lăstar, mladă, vlăstar, altoi, odraslă, urmaș, copil
- consecutiv - succesiv, următor
Dex succesor
- SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, și 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din succeseur, successor.
- SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare, și 1. (În opoziție cu predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-un post, într-o demnitate, la un tron). În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. 2. Persoană care moștenește averea altuia; moștenitor. Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului.
- SUCCESÓR, -OÁRE și 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. Moștenitor. .
- SUCCESÓR, -OÁRE 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcție etc.). 2. (jur.) moștenitor, urmaș. (< fr. successeur, lat. successor)
- SUCCESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaș. 2) jur. Persoană care obține un patrimoniu prin testament sau prin lege; moștenitor. /<lat. successor, fr. successeur
- succesor m. urmaș.
- *succesór, -oáre s. (lat. successor. V. predecesor). Care succede, urmaș: succesor la tron.
- succesor
- SUCCESÓR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ul lui la catedră.) 2. v. urmaș. 3. v. moștenitor.
Antonime succesor
- Succesor ≠ predecesor, premergător
Sinonimul cuvântului succesor