Sinonime surghiunit

Cuvântul „surghiunit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• emigrant - expatriat, exilat, pribeag, băjenar
• răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
• hoinar - vagabond, haimana, plimbăreț, rătăcitor, pribeag, pierde-vară
• migrator - călător, pribeag, nomad
• oprimat - asuprit, oropsit, năpăstuit, prigonit, împilat, urgisit, apăsat
• asupritor - opresor, prigonitor, împilator
• băjenar - pribeag, fugar, refugiat
• deporta - a surghiuni, a exila
• exila - a expulza, a surghiuni, a relega, a alunga, a emigra, a pleca, a se înstrăina, a se izola, a se retrage
• exil - surghiun, exilare, expatriere, emigrare
• expatria - a exila, a expulza, a surghiuni, a relega

Dex surghiunit

• SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, și Persoană exilată; proscris. – surghiuni.
• SURGHIUNÍT, -Ă, surghiuniți, -te, și (Astăzi rar) Persoană exilată. Surghiuniții din 1848.
• SURGHIUNÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. înv. Persoană supusă surghiunului; exilat; deportat. /v. a surghiuni
• SURGHIUNÍ, surghiunesc, IV. A exila, a deporta, a proscrie. ♦ A izgoni, a alunga. – Din surghiun.
• SURGHIUNÍ, surghiunesc, IV. (Astăzi rar) A exila, a deporta. Poruncește mai bine să-mi taie capul sau surghiunește-mă ca pe atîți alți boieri pămînteni ai țării. FILIMON, C. 63. ◊ Aici în strada Țicău numărul 4, nu era numai o locuință mizerabilă într-o margine umilită de tîrg. Era mai cu samă un exil. Surghiunit de împrejurările vieții se afla aici Ion Creangă în calitatea lui de cărturar. SADOVEANU, E. 94. ◊ Lala-Mahomet ce se numise vizir, surghiunindu-se Sinan, murise trei zile după aceea. BĂLCESCU, O. II 166. ♦ A izgoni, a alunga. Dacă adevărul ar fi surghiunit de pre pămînt, numai în vorba a doi șireți s-ar putea afla. NEGRUZZI, S. III 293. – Variantă: surguní (HOGAȘ, M. N. 13, HASDEU, I. V. 229) IV.
• A SURGHIUNÍ ~ésc tranz. înv. 1) A trimite în surghiun; a exila; a deporta. 2) fig. A sili să trăiască printre străini; a izgoni; a alunga. /Din surghiun
• surghiunì (surgunì) v. 1. a exila: mai bine surghiunește-mă FIL.; 2. a proscrie: teama de a fi surguniți pe la mănăstiri AL.
• surghiunésc v. tr. (d. surghiun, ca și sîrb. surgunisati și ngr. surgunévo). Rar. Azĭ. Exilez. – În Mold. și surgunesc.

Sinonimul cuvântului surghiunit

Testează-te!