Sinonime târnuit

Cuvântul „târnuit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• bătut - lovit, atins, agresat, îndesat, bătătorit, bătucit, circulat, umblat, frecventat
• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
• hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
• izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
• melancolic - trist, dezolat, elegiac, întristat, posomorât, abătut
• necălcat - neumblat, nestrăbătut, mototolit, șifonat, boțit
• nepătruns - nestrăbătut, impenetrabil, dens, compact, tainic, misterios, neînțeles, obscur, necunoscut
• bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
• binecuvântat - sfințit, blagoslovit, fericit, preamărit, just, legitim, întemeiat, justificat, rațional
• circulat - umblat, bătut, bătătorit, frecventat
• desfundat - destupat, deschis, desțelenit, arat, impracticabil, înnămolit, de nestrăbătut
• elegiac - melancolic, trist, abătut, deprimat
• afectat - întristat, mâhnit, abătut, trist, emfatic, retoric, umflat, fals, forțat
• necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit

Dex târnuit

• târnuit2, ~ă 1 Măturat cu târnul1 (3). 2 Păruit. 3 (; ; ) Bătut zdravăn.
• târnuit1 1-3 Târnuire (1-3).
• TÂRNUÍT Târnuire. – târnui.
• târnui 1 A mătura cu târnul1 (3) a târșui. 2 A îndepărta paiele mici din grâu. 3 A târî pe cineva, trăgându-l de păr a părui. 4 (; ; ) A bate zdravăn. 5 A-și smulge părul de supărare, de necaz
• TÂRNUÍ, târnuiesc, IV. 1. A mătura cu târnul1. 2. A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). – Târn1 + -ui.
• TÎRNUÍ, tîrnuiesc și tî́rnui, IV. 1. A mătura cu tîrnul. ( pas.) Aceste paie se tîrnuiesc în urmă și se duc cu grebla la marginea ariei. PAMFILE, A. R. 211. 2. A tîrî pe jos, trăgînd de păr; a părui, a bate zdravăn. Iar o tîrnuiește mama diseară și o cîrpește tat’su. PAS, Z. I 122. Și hoațele... o scuipă și o tîrnuie. ARGHEZI, V. 164. Mîna-n chică-i înfigea Și de păr îl tîrnuia. TEODORESCU, P. P. 597. ◊ reciproc. Școlarii se tîrnuiau între dînșii. DELAVRANCEA, H. TUD. 39. – Variantă: tîrnîí (CREANGĂ, P. 252) IV.
• TÎRNUÍT Tîrnuire. După greblat urmează tîrnuitul sau măturatul, care se face cu ajutorul tîrnului. PAMFILE, A. R. 211.
• A SE TÂRNUÍ mă ~iésc intranz. pop. A face (concomitent) schimb de păruieli (unul cu altul); a se părui; a se flocăi. /târn + suf. ~ui
• A TÂRNUÍ ~iésc tranz. pop. 1) A mătura cu târnul. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a flocăi; a părui. /târn + suf. ~ui
• târnuì v. a târî de păr: acuș vă târnuesc prin casă CR. [V. târn).

Sinonimul cuvântului târnuit

Testează-te!