Dicționar de sinonime
Sinonime tăbârci
Cuvântul „tăbârci” are următoarele sinonime:
tăbârci ( verb )
- târî
- a târî
- a duce cu greu
- a ridica cu greu
- a se cățăra anevoios
- a se opinti
- a umbla greu
Sinonime Apropiate
- pragmatic - practic, utilitarist, realist
- preț - valoare, cost, contravaloare, plată, tarif, onorariu, importanță, căutare, apreciere
- prețui - a valora, a avea preț (bun), a cântări (mult), a aprecia, a evalua, a estima, a stima, a cinsti, a onora
- răsti - a țipa, a se stropși, a striga, a urla, a se oțărî, a zbiera
- reconforta - a se reface, a se întări, a se întrema
- reconfortant - întăritor, tonic, fortifiant, recreativ
- screme - a se opinti, a se încorda, a se căzni
- situat - pus, plasat, așezat, înstărit, bogat
- stenic - fortifiant, întăritor
- temeinicie - trăinicie, soliditate, tărie, solidaritate
- trage - a smulge, a târî, a scoate, a extrage, a sorbi, a bea, a consuma, a se îndrepta, a se instala
- umanitate - omenire, lume, neamul omenesc, umanitarism, altruism, generozitate
- valida - a confirma, a întări, a recunoaște bun
- valora - a prețui, a face, a cântări
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
Dex tăbârci
- tăbârci2 tărbăci
- tăbârci1 1 A ridica ceva cu multă greutate a opinti. 2 A duce o greutate (în brațe, în mâini sau în spate). 3 A răsturna o greutate. 4 A târî după sine ceva greu. 5 A umbla greu (din cauza unei unei poveri). 6 A se cățăra cu greutate. 7 A se cocoșa (de bătrânețe).
- TĂBÂRCÍ, tăbârcesc, IV. 1. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu (din cauza unei sarcini pe care o poartă); a se târî. – Din tăbârcă.
- TĂBÂRCÍ, tăbârcesc, IV. 1. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu ( din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din tăbârcă.
- A SE TĂBÂRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se cățăra anevoios; a se urca, opintindu-se. 2) A merge încet, abia ducându-și picioarele (din cauza unei sarcini); a se târî. /Din tăbârcă
- A TĂBÂRCÍ ~ésc tranz. pop. (greutăți) A duce sau a ridica cu greu (în brațe sau în spinare). /Din tăbârcă
- tăbârcă1 1 Par cu care se ridică greutăți pârghie. 2 Greutate (1).
- tăbârcă2 Sac mic de pânză cu o capacitate de circa 20-25 kg.
- TĂBÂRCĂ, tăbârce, 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. –
- TĂBÎ́RCĂ, tăbîrce și tăbîrci, 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate.