Dicționar de sinonime
Sinonime tagmă
Cuvântul „tagmă” are următoarele sinonime:
tagmă ( substantiv )
- breaslă
- castă
- grup
- cin
Alte sinonime:
- bandă
- categorie
- cârdășie
- clan
- clasă
- clică
- gașcă
- grupare
- șleahtă
- rând
- corporație
- isnaf
- orta
- rufet
- ceată
- schimă
- coterie
- ordin
- tacâm
Sinonime Apropiate
- breaslă - tagmă, corporație, rang, categorie, cin
- corporație - breaslă, tagmă, cin, categorie
- castă - tagmă, categorie
- șaten - castaniu
- strat - patul, răzor, brazdă, sediment, depozit, pătură, categorie, clasă, grupare
- șatră - cort, baracă, șopron, țigani, grup de romi
- șleahtă - bandă, grup, adunătură
- trupă - oaste, armată, oștire, grupare, ansamblu, grup
- turmă - cireadă, ceată, cârd, mulțime, grup, gloată
- facțiune - grup, grupare, partidă
- fecioară - fată, virgină, castă, imaculată
- federație - grupare, reuniune, alianță, coaliție
- garnitură - accesorii, adaos, completare, asortiment, ansamblu, set, grupaj, ornament, podoabă
- gâscă - grup, bandă
- grup - ceată, bandă, buluc, cârd, droaie, gloată, trupă, grămadă, pâlc
Dex tagmă
- tagmă 1 Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale breaslă, corporație, neam, orta, parte, trup (38). 2 Clasă (19). 3 Specie. 4 Clică1. 5 Ordin religios. 6 Resort.
- TÁGMĂ, tagme, Totalitatea persoanelor care aparțin aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ Clică, gașcă. – Din tághma.
- TÁGMĂ, tagme, Totalitatea persoanelor aparținînd aceleiași categorii profesionale sau sociale; breaslă, corporație, cin, ceată, clică. Se afla în acea vreme... o tagmă de publiciști fără talent care... trăiau din expediente. SADOVEANU, E. 155. De nu va fi dintre boieri, apoi tot cu tertipuri prin tagma prostimei să-l caut. ISPIRESCU, L. 376. Am găsit multă lume adunată și din boierime și din tagme și prostime. CARAGIALE, P. 25.
- TÁGMĂ ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care țin de aceeași categorie socială sau profesională. 2) pop. Grup de indivizi uniți în vederea unor scopuri suspecte; clică; gașcă; clan; cârdășie; tacâm; șleahtă; bandă; coterie. /<ngr. tágma
- tagmă f. 1. ordin, clasă: tagma călugărească; 2. breaslă: și din boierime și din tagme și prostime CAR.; 3. fam. clică: tagma patrioților AL. .
- tágmă f., pl. e (ngr. și vgr. tágma). Vechĭ. Ordin, categorie, clasă: negustorașiĭ și lucrătoriĭ eraŭ grupațĭ în tagme, meseriașiĭ fruntașĭ în bresle. Azĭ iron. Gașcă, cărdășie, clică: tagma demagogilor. V. orta.
- TÁGMĂ s. 1. v. breaslă. 2. rând. (A intrat în ~ negustorilor.) 3. v. cin. 4. v. castă.