Sinonime tipicar

Cuvântul „tipicar” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• meticulos - scrupulos, exigent, conștiincios, migălos, atent, pedant, minuțios, serios
• conștiincios - meticulos, scrupulos, minuțios, serios, sârguincios
• minuțios - scrupulos, meticulos, migălos, exigent, atent, amănunțit, riguros, serios, grijuliu
• exigent - pretențios, riguros, conștiincios, sever, meticulos
• prețiozitate - pedanterie, afectare, artificialitate, retorică
• savantlâc - pedanterie, prețiozitate
• șablonard - uniform, banal, convențional, tipizat, tipicar
• îndeaproape - atent, minuțios, amănunțit, meticulos, exigent
• migălos - minuțios, meticulos, exigent, atent, riguros
• încorsetat - rigid, formalist, țeapăn, limitat, obligat
• amănunțit - detaliat, în amănunt, minuțios, migălos, scrupulos

Dex tipicar

• tipicar, ~ă , 1-2 (Persoană) care se ține strict de tipicul1 (2) bisericesc. 3-4 (Persoană) care nu iese, în activitatea lui, dintr-o anumită rutină, dând prea mare importanță amănuntelor. 5-6 (Persoană) care manifestă o minuțiozitate exagerată paretcar.
• TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, , și (Persoană) care dă prea mare importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ (Persoană) care se ține strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + -ar.
• TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, , și (Persoană) care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte, oprindu-se la forme și aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; (om) formalist, pedant. ♦ (Persoană) care se ține strict de tipicul1 bisericesc. – Tipic1 + -ar.
• TIPICÁR, -Ă, tipicari, -e, 1. Care dă prea multă importanță lucrurilor mărunte și se oprește fără discernămînt la forme și la aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; care nu e capabil să iasă din rutina sa; formalist, pedant. Se nimerise un director tipicar... care nu ieșea c-o iotă din asprimile regulamentului. VLAHUȚĂ, N. 184. ◊ (Substantivat) Directorul... un tipicar neînduplecat, îl primi de data asta cu surîsul pe buze. BART, E. 64. 2. Care se ține strict de tipicul bisericesc.

Sinonimul cuvântului tipicar

Testează-te!