Dicționar de sinonime
Sinonime titulatură
Cuvântul „titulatură” are următoarele sinonime:
titulatură ( substantiv )
- denumire
- nume
- numire
Sinonime Apropiate
- nume - numire, denumire, apelativ, titlu, denominație, titulatură, poreclă, supranume, reputație
- firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
- atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
- pagina - a numerota
- paginație - numerotare, paginare, paginat
- pseudonim - (supra) nume, nume fictiv
- substantiv - nume
- trofeu - pradă, spoliere, monument, memorial, cupă, premiu
- veste - știre, informație, noutate, faimă, renume, reputație
- vogă - modă, noutate, renume, faimă, prestigiu, reputație, trecere
- faimă - renume, glorie, celebritate, prestigiu, reputație, fală, veste, zvon, vorbe
- grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
- grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
- intenționat - voit, deliberat, anume
- înadins - intenționat, anume, expres, dinadins, special
Dex titulatură
- titulatură 1-3 Titlu (1, 4, 8).
- TITULATÚRĂ, titulaturi, 1. Mod de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din titulature.
- TITULATÚRĂ, titulaturi, 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din titulature.
- TITULATÚRĂ, titulaturi, Mod de a se intitula ( intitulare); (concretizat) titlu. Astăzi toți scriitorii Republicii rîvnim la titulatura de scriitor popular. SADOVEANU, E. 86.
- TITULATÚRĂ 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). .
- TITULATÚRĂ mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur)
- TITULATÚRĂ ~i f. 1) Mod de intitulare a unei persoane într-o instituție. ~ de director. 2) Totalitate a titlurilor pe care le deține cineva. 3) Funcție, post sau rang pe care îl ocupă cineva. /<fr. titulature, germ. Titulatur