Dicționar de sinonime

Sinonime titulatură

Cuvântul „titulatură” are următoarele sinonime:

titulatură ( substantiv )
  • denumire
  • nume
  • numire


Sinonime Apropiate

  • nume - numire, denumire, apelativ, titlu, denominație, titulatură, poreclă, supranume, reputație
  • firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
  • atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
  • pagina - a numerota
  • paginație - numerotare, paginare, paginat
  • pseudonim - (supra) nume, nume fictiv
  • substantiv - nume
  • trofeu - pradă, spoliere, monument, memorial, cupă, premiu
  • veste - știre, informație, noutate, faimă, renume, reputație
  • vogă - modă, noutate, renume, faimă, prestigiu, reputație, trecere
  • faimă - renume, glorie, celebritate, prestigiu, reputație, fală, veste, zvon, vorbe
  • grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
  • grandoare - măreție, monumentalitate, splendoare, strălucire, fast, glorie
  • intenționat - voit, deliberat, anume
  • înadins - intenționat, anume, expres, dinadins, special

Dex titulatură

  • titulatu 1-3 Titlu (1, 4, 8).
  • TITULATÚRĂ, titulaturi, 1. Mod de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din titulature.
  • TITULATÚRĂ, titulaturi, 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din titulature.
  • TITULATÚRĂ, titulaturi, Mod de a se intitula ( intitulare); (concretizat) titlu. Astăzi toți scriitorii Republicii rîvnim la titulatura de scriitor popular. SADOVEANU, E. 86.
  • TITULATÚRĂ 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). .
  • TITULATÚRĂ mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur)
  • TITULATÚRĂ ~i f. 1) Mod de intitulare a unei persoane într-o instituție. ~ de director. 2) Totalitate a titlurilor pe care le deține cineva. 3) Funcție, post sau rang pe care îl ocupă cineva. /<fr. titulature, germ. Titulatur


Sinonimul cuvântului titulatură

Sinonimul cuvântului titulatură


Testează-te!