Dicționar de sinonime
Sinonime tocăni
Cuvântul „tocăni” are următoarele sinonime:
tocăni ( verb )
- bate
- bocăni
- bodogăni
- cicăli
- ciocăni
- dăscăli
- jegoși
- mărunți
- mânji
- murdări
- păta
- plictisi
- pocăni
- sâcâi
- toca
Sinonime Apropiate
- cicăli - a pisălogi, a bate la cap, a sâcâi, a plictisi, a bârâi, a dăscăli
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
- murdări - a păta, a mânji, a îngăla, a întina, a înjosi, a compromite, a profana, a pângări, a necinsti
- năclăi - a murdări, a unge, a păta, a mânji, a coagula, a se închega, a se întări
- bocăni - a ciocăni, a pocăni
- ciocni - a lovi, a bate, a bocăni, a pocăni, a (se) izbi, a (se) tampona, a ciobi, a știrbi, a crăpa
- spurca - a murdări, a păta, a degrada, a pângări, a profana
- șicana - a sâcâi, a plictisi, a deranja, a indispune, a face mizerii
- tracasa - a hărțui, a sâcâi, a plictisi, a indispune, a enerva
- feșteli - a murdări, a mânji, a mâzgăli, a greși, a o încurca, a gafa
- grosolănie - mojicie, mitocănie, bădărănie
- hărțui - a necăji, a cicăli, a întărâta, a sâcâi, a tachina, a zădărî, a asmuți, a suci, a răsuci
- impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
- maculă - pată, murdărie
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
Dex tocăni
- tocăni 1 A bate în ceva cu lovituri repetate a bocăni, a ciocăni. 2 A bate pe cineva la cap a cicăli, a pisălogi. 3 A vorbi mult și fără rost a trăncăni (4). 4 ( berze) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea deasă și repetată a celor două părți ale ciocului. 5 A toca1 (15). 6 (D.fructe) A se zdrobi. 7 A murdări. 8 A certa pe cineva. 9 A ponegri pe cineva. 10 A chema orătăniile la mâncare prin strigătul „toc-toc”.
- TOCĂNÍ, tocănesc, IV. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. – Contaminare între toca și ciocăni, bocăni.
- TOCĂNÍ, tocănesc, IV. A bate, a bocăni, a ciocăni; a toca. În fluiere și triște Cînta, lin tocănind pe o covată, Cît putea simțirile să miște Fieșcui. BUDAI-DELEANU, Ț. 95.
- A TOCĂNÍ ~ésc intranz. A lovi repetat (cu un obiect în ceva tare), producând un zgomot specific. /toc + suf. ~ăni
- tocănì v. a toca mărunt; fig. a toca într’una din gură.
- tocănésc v. intr. (d. interj. toc, ca bocănesc d. boc. Cp. cu docănesc). Toc (bat toaca) mult, bocănesc: nu maĭ tocăni, că m’aĭ asurzit! Strig la mîncare pin strigătu de toc-toc: ĭeșĭ afară să tocănească angăriile (Neam. Rom. Lit. 2, 810).
- TOCĂNÍ vb. v. bate, bocăni, bodogăni, cicăli, ciocăni, dăscăli, jegoși, mărunți, mânji, murdări, păta, plictisi, pocăni, sâcâi, toca.
- tocăni BATE. BOCĂNI. BODOGĂNI. CICĂLI. CIOCĂNI. DĂSCĂLI. JEGOȘI. MĂRUNȚI. MÎNJI, MURDĂRI. PĂTA. PLICTISI. POCĂNI. SÎCÎI. TOCA.