Sinonime trădător

Cuvântul „trădător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• infidel - necredincios, nestatornic, labil, adulter, inexact, incorect, alterat, denaturat
• iudă - trădător, vânzător, fariseu, fățarnic
• necredincios - infidel, nesincer, viclean, perfid, păgân, ateu, raționalist, indiferent
• turnător - delator, denunțător, informator
• fariseu - ipocrit, fățarnic, prefăcut, fals, nesincer, iudă, perfid
• infam - ticălos, josnic, nedemn, mârșav, perfid, javră
• infidelitate - necredință, trădare, adulter, inexactitate, alterare, schimbare, denaturare
• denunțător - delator
• adulter - infidelitate, necredință, trădare (de soț)
• delator - denunțător
• răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
• sacou - vestă, haină, surtuc
• spurcat - murdar, scârbos, respingător, scârnav, trivial, vulgar, josnic, infam, odios
• șarpe - reptilă, ofidian, om rău, perfid, ins periculos
• șiret - viclean, perfid, fals, prefăcut, șmecher, ipocrit

Dex trădător

• trădător, ~oare 1-2 , (Persoană) care înșeală în mod perfid încrederea cuiva, pactizând cu inamicul. 3-4 , (Persoană) care este neloială față de cineva sau de ceva. 5-6 , (Persoană) care divulgă un secret, un plan 7-8 , (Persoană) care comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie. 9 Care dezvăluie intențiile, gândurile, sentimentele cuiva.
• TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, , și (Persoană) care trădează. – Trăda + -ător.
• TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, Care trădează, care este lipsit de credință; vînzător, înșelător, perfid. Soție trădătoare: Îți las a ta viață ca o povară grea. MACEDONSKI, O. I 250. Iar de se face partea unui suflet fățarnic și trădător, atunci pierde toată iluzia. NEGRUZZI, S. I 56. (Substantivat) Rosti uscat, încet și deslușit: trădător! Trădător pînă la capăt. GALAN, Z. R. 369. Te las a fi prada Lid Tomșa, care vine a fi răzbunător Și mie și Carminei, infame trădător. ALECSANDRI, T. II 186. O presimțire amară îmi zicea că omul acesta... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51.
• TRĂDĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care săvârșește un act de trădare. /a trăda + suf. ~tor
• TRĂDĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care trădează. Plan ~. Acțiuni ~oare. /a trăda + suf. ~tor
• trădător m. cel ce comite o trădare.
• *trădătór, -oáre s. (d. trădat, dar infl. și de it. traditore). Care trădează, vînzător: Ĭuda a fost trădătoru luĭ Hristos.

Sinonimul cuvântului trădător

Testează-te!