Sinonime iudă

Cuvântul „iudă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fariseu - ipocrit, fățarnic, prefăcut, fals, nesincer, iudă, perfid
• mincinos - nesincer, prefăcut, ipocrit, fățarnic, perfid, fariseu, duplicitar, fals, născocit
• trădător - vânzător, delator, perfid, înșelător, infam, infidel, necredincios
• perfidie - fățărnicie, falsitate, nesinceritate
• fantasmagoric - extravagant, ciudat, bizar, scrântit, neobișnuit, fantast
• fantastic - închipuit, ireal, imaginar, bizar, ciudat, straniu, fabulos, neobișnuit, fenomenal
• fantezist - imaginar, închipuit, născocit, fantastic, iluzoriu, ireal, bizar, ciudat, excentric
• fistichiu - bizar, curios, ciudat, extravagant, trăsnit, fantezist
• gelozie - temere, bănuială, suspiciune, ciudă, invidie, pică, necaz, ranchiună
• insolit - neobișnuit, neuzitat, nepotrivit, ciudat, bizar
• minunăție - ciudățenie, bazaconie, năzdrăvănie, poznă, comedie, drăcie
• năduf - zăpușeală, zăduf, arșiță, caniculă, sufocare, înecăciune, asfixiere, ciudă, necaz
• bazaconie - ciudățenie
• bâzdâganie - dihanie, monstru, ciudățenie
• bizar - ciudat, neobișnuit, curios, extravagant

Dex iudă

• iudă 1 Om trădător. 2 Om fățarnic. 3 Cămătar. 4 Agent de poliție care lucrează sub acoperire. 5 Duh necurat, spirit rău, purtător de vânturi care, după credința poporului, locuiește în Dunăre, în lacuri sau în mare, luând diferite înfățișări vidră. 6 Iele. 7 Vânt puternic ce îi trădează pe vânători. 8 Grămadă de arbori răsturnați. 9 Copil obraznic.
• IÚDĂ, iude, Om trădător; om fățarnic, prefăcut. – Din Ijuda.
• IÚDĂ, iude, Trădător. Dar protestările lor erau ipocrite și mincinoase și sărutările lor sărutări de iude. BOLINTINEANU, O. 248.
• IÚDĂ ~e f. Persoană care înșală; om fățarnic, lipsit de sinceritate. /<sl. Ijuda
• 2) ĭúdă f., pl. e (bg. ĭuda, zînă, furie; litv. júdra, vînt cu vîrtejurĭ, vijălie). Vest. Vînt furios care bate din maĭ multe părțĭ de odată. Copacĭ trîntițĭ de acest vînt (Od. Pseud. 103). Pădure de brazĭ trîntițĭ de vînt (Ml.). V. sodom.
• 1) ĭúdă f., pl. e (Iuda, trădătoru luĭ Hristos). Jidan și maĭ antipatic de cît îs Jidaniĭ în general: Iudă spurcată.
• Iude f. pl. 1. zîne de vânturi și de nori, analoage Ielelor (în cântecele bănățene): doisprezece pui de iude ce aleargă fără trudă POP.; 2. sărbătoare băbească la 19 Iunie ce poartă furtunele și bate țarinile cu piatră; 3. (în graiul vânătoresc) vânt foarte furios ce bate în acelaș timp din mai multe părți, de unde (luându-se efectul drept cauză) grămadă de arbori răsturnați. .
• IÚDĂ s. v. trădător.
• IUDĂ trădător, vînzător.

Sinonimul cuvântului iudă

Testează-te!