Dicționar de sinonime
Sinonime tufă
Cuvântul „tufă” are următoarele sinonime:
tufă ( substantiv )
- alun
- bâtă
- ciomag
- claie
- măciucă
- tufan
- târșar
- corci
- arbust
- buchet
- creangă înverzită
- crinieră
- grup de lăstari
- hățiș
- mănunchi
- mărăciniș
- păr mult și des
- plantă
- ramură înverzită
- tufiș de mure
- absență
- lipsă de
- nimic
Sinonime Apropiate
- ghioagă - măciucă, ciomag, bâtă
- ciomag - bâtă, băț, măciucă, toroipan, botă
- moacă - bâtă, ciomag, măciucă, cap, zglăvoacă, tartăcuță, prost, redus, cretin
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- gorun - stejar, slădun, tufan
- hățiș - desiș, mărăciniș, sihlă, hălăciugă
- inexistență - absență, lipsă, neant
- măciucă - ciomag, măciulie
- mănunchi - legătură, snop, buchet, maldăr
- dârjală - bâtă, ciomag, băț, prăjină, mâner, coadă
- bată - băț, ciomag, baston
- bătăuș - ciomăgar, mardeiaș, dălcauc
- buchet - mănunchi, smoc, chită, miros, aromă, parfum
- călca - a păși, a merge, a străbate, a bătători, a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge, a asupri
- crizantemă - dumitriță, tufănică, mărgărită
Dex tufă
- tufă 1 Arbust cu ramuri dese, crescute direct de la rădăcină. 2 Grup de lăstari, de flori sau de graminee perene, crescute dintr-o rădăcină comună. 3 A se da după ~ A se ascunde (2). 4 Copil de ~ Copil nelegitim bastard. 5 ~ de Veneția Se spune pentru a arăta inexistența sau lipsa de valoare a ceva sau a cuiva deloc, nimeni, nimic. 6 ~-n-pungă sau ~-n-buzunar Persoană fără bani calic. 7 A fi ~ de parale A fi lipsit de bani. 8 ~ de om Persoană fără importanță. 9 ~-lemnoasă Arbustul Caragona frutex. 10 Arbustul Caragona arborescens. 11 ~-păstăioasă Arbustul Cytisus virgatus. 12 Păr mult și des claie, smoc. 13 Tufiș (1). 14 (; ~-albă, ~-râioasă, ~-râioasă-albă) Stejar (Quercuspubescens). 15 (; și ) Stejar (Quercus sessiliflora). 16 (; și ) Stejar (Quercus frainetto). 17 (; și ) Stejar (Quercus cervis). 18 (; și ) Stejar (Quercus conferta). 19 Gogoși de ~ Gogoși de ristic. 20 Minciuni. 21 Nimicuri. 22 Stejar tânăr. 23 Creangă (de stejar). 24 (; ~-albă) Alun1 (1) (Corylus avellana). 25 Tufan (10).
- TÚFĂ, tufe, 1. Nume generic dat plantelor lemnoase (arbuști), cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori, de lăstari sau de plante erbacee cu rădăcină comună. ◊ Tufă (de Veneția) = nimic, deloc. Tufă-n pungă sau tufă-n buzunar = a) nimic; b) om fără bani. ♦ Păr mult și des; claie. 2. (Rar) Ramură, creangă înverzită. ♦ Bâtă, ciomag. – tufa.