Dicționar de sinonime
Sinonime turci
Cuvântul „turci” are următoarele sinonime:
turci ( substantiv )
- păpădie
turci ( verb )
- ameți
- chercheli
- îmbăta
- turmenta
- a se păgâni
- a asimila cu populația turcă
- a converti la islamism
- a deveni turc
- a se ameți
- a se chercheli
- a se îmbăta
- a se turmenta
- turci
Sinonime Apropiate
- turmenta - a se îmbăta, a se ameți, a se afuma, a se chercheli
- îmbăta - a (se) ameți, a (se) afuma, a (se) chercheli, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) aghezmui, a încânta, a fermeca, a seduce
- ameți - a zăpăci, a buimăci, a dezechilibra, a năuci, a se îmbăta, a se afuma, a se turmenta, a se chercheli
- chercheli - a se îmbăta, a se afuma, a se ameți, a se turmenta, a se griza
- afuma - a se îmbăta, a se chercheli, a se ameți
- pili - a netezi, a rășpălui, a ajusta, a răzui, a cizela, a șlefui, a se îmbăta, a se chercheli, a se afuma
- grizat - amețit, beat, turmentat
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- băut - beat, amețit, cherchelit
- turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta
- turtit - strivit, teșit, beat, ametit
- vertiginos - precipitat, amețitor, vijelios, dezlănțuit
- viteaz - cutezător, temerar, eroic, curajos, dârz, imbatabil, îndrăzneț
- inatacabil - invulnerabil, apărat, imbatabil
- atotbiruitor - triumfător, neînvins, imbatabil
Dex turci
- turci 1-2 A (se) asimila cu populația turcă (22) și, în special, cu religia mahomedană. 3 A bate pe cineva. 4 A se ameți de băutură a se îmbăta.
- TURCÍ, turcesc, IV. și A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ A se îmbăta. – Din turc.
- TURCÍ, turcesc, IV. 1. A renunța la naționalitatea sa, adoptînd limba, obiceiurile și (mai ales) religia turcilor; a deveni turc. Dintr-o împrejurare sau dintr-alta, de voie sau de nevoie, s-a turcit. GHICA, A. 18. Dimitrie s-a dus în Crimeea și s-a turcit. BĂLCESCU, O. I 97. Turcește-te, Iancule, și te dă pe legea noastră. MAT. FOLK. 731. ♦ A sili pe cineva să adopte limba, obiceiurile și (mai ales) religia turcilor. Prindeau la tineri și-i duceau în țara lor, unde îi turceau și îi băgau în oastea ianicerilor. ISPIRESCU, M. V. 5. Împăratu-i întreba: – Turcit-ați pe Iancu-vodă? MAT. FOLK. 732. 2. (Familiar) A se ameți de băutură, a se îmbăta. În sara aceea mă cam turcisem eu – nu prea eram obișnuit cu vinul. SADOVEANU, O. I 399.
- A SE TURCÍ mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc
- A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc
- turcì v. a (se) face turc, a primi religiunea mahomedană: mulți creștini s’au turcit.