Dicționar de sinonime
Sinonime uman
Cuvântul „uman” are următoarele sinonime:
uman ( adjectiv )
- omenesc, creștinesc, lumesc
- bun, milos, caritabil, blajin
Alte sinonime:
- modern
- umanistic
- omenos
- blând
- cumsecade
- pământesc
- terestru
Sinonime Apropiate
- creștinesc - omenesc, umanist, uman
- umanitate - omenire, lume, neamul omenesc, umanitarism, altruism, generozitate
- milostiv - milos, mărinimos, darnic, caritabil
- caritabil - generos, nobil, darnic, milos, filantropic
- crâncen - cumplit, crud, groaznic, crunt, teribil, inuman, nemilos, sălbatic, sângeros
- cumplit - groaznic, teribil, infernal, îngrozitor, crâncen, crud, inuman, nemilos, sălbatic
- neomenesc - inuman, primitiv, infernal
- pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
- trupesc - corporal, omenesc, senzual, carnal, sexual
- făclie - torță, lumânare, faclă
- feroce - crud, sălbatic, nemilos, atroce, sadic, fioros, crâncen
- iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
- iluminist - umanist, progresist, renascentist
- îndura - a suferi, a răbda, a suporta, a pătimi, a trage, a se milostivi, a binevoi, a consimți, a accepta
- inexorabil - neînduplecat, aspru, crud, teribil, implacabil, nemilos
Dex uman
- UMÁN, -Ă, umani, -e, 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni; omenos, blând, bun. – Din humanus.
- UMÁN, -Ă, umani, -e, 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni, care simte compasiune față de suferințele lor; omenos, bun, sensibil. – Din humanus.
- UMÁN, -Ă, umani, -e, 1. Referitor la om, de om, al omului, al omenirii; omenesc. Muntele durerilor umane Mi se-nalță maiestos în față. BENIUC, V. 79. E o frumusețe plină de armonie și strălucire, părînd un elogiu superb al ființei umane. BOGZA, C. O. 280. Astfel umana roadă în calea ei îngheață. EMINESCU, O. I 64. ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. Cu dragoste de oameni, plin de omenie; omenos, blînd. Ajută-mi să fiu puternic fără de cruzime și uman fără de întinare. GALACTION, O. I 192. Misiunea istorică a școalei sovietice este adîncă, progresivă și umană. SAHIA, U.R.S.S. 133. Întîi trebuie să fii uman și numai de aci încolo să vezi dacă ești și VLAHUȚĂ, O. A. 327.
- UMÁN, -Ă 1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea ) Omenos, bun, blând. .
Antonime uman
- Uman ≠ antiumanitar, inuman, neuman, neomenesc, antiuman