Sinonime urmaș

Cuvântul „urmaș” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
• coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
• moștenitor - urmaș, succesor, erede, clironom
• descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
• viță - vie, coardă, vlăstar, rudă, descendent, neam, urmaș
• vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
• continuator - urmaș, succesor, descendent
• strănepot - urmaș, descendent, vlăstar
• lăstar - mlădiță, ramură, crenguță, coardă, urmaș, descendent, odraslă
• mlădiță - lăstar, mladă, vlăstar, altoi, odraslă, urmaș, copil
• descendență - succesiune, posteritate, urmași, moștenire
• epigon - urmaș, succesor, descendent
• familie - cămin, casă, menaj, neam, rudă, descendență, spiță, viță, stirpe
• discipol - elev, ucenic, învățăcel, novice, continuator, adept, urmaș
• copil - băiețaș, prunc, făt, cocon, odraslă, vlăstar

Dex urmaș

• URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, și 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare lui); descendent, odraslă. ♦ Moștenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor într-o demnitate, într-o funcție. 3. Continuator al unei opere, al unei tradiții. – Urmă + -aș.
• URMÁȘ, -Ă, urmași, -e, și 1. Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generațiile anterioare); moștenitor (al titlului, al averii). descendent. A luat cuvîntul ultimul urmaș al lui Pușkin, un tînăr pe care îl cunoscusem la Leningrad. STANCU, U.R.S.S. 171. Numai pe tine te am urmaș în toate bunurile mele. RETEGANUL, P. V 80. Ca mîne, poimîne te-i trezi că ai îmbătrînit și nu-ți rămîne nici un urmaș. CREANGĂ, P. 154. 2. Continuator al unei opere, al unei tradiții, persoană care a primit o moștenire spirituală. 3. Înlocuitor, succesor într-o demnitate (mai ales la scaunul domnesc). Romînii, subt urmașii lui Dragoș, petrecu o viață primitivă. NEGRUZZI, S. I 271.
• URMÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; descendent; coborâtor. 2) Copil care descinde dintr-o familie; progenitură. 3) Persoană care continuă cauza cuiva. 4) Persoană care succedă pe cineva într-un post sau într-o funcție; succesor. ~ul tronului. /urmă + suf. ~aș
• urmaș m. cel ce urmează cuiva: 1. succesor; 2. descendent.
• urmáș, -ă s. (d. urmă). Succesor: urmaș tatăluĭ săŭ, urmaș la tron. Descendent: elefantu e urmașu mamutuluĭ.
• urmaș, urmași, urmașă, urmașe

Antonime urmaș

• Urmaș ≠ predecesor

Sinonimul cuvântului urmaș

Testează-te!