Sinonime uscătură

Cuvântul „uscătură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• gătej - vreasc, surcea, surcică, uscătură
• țandără - așchie, surcea, zburătură, ciob, fărâmătură
• hahaleră - secătură, canalie
• așchie - țandără, zburătură, surcea, țeapă, țepușă
• hârșâi - a freca, a târî, a târși
• îmbucătură - dumicat, mușcătură, înghițitură, o gură de...
• lepădătură - avorton, secătură, netrebnic, derbedeu, pușlama, stârpitură, căzătură, otreapă, loază
• lichea - derbedeu, nemernic, pușlama, netrebnic, secătură
• canalie - ticălos, mizerabil, pramatie, secătură, hahaleră
• cioflingar - secătură
• curătură - posadă, laz, secătură, runc
• zdreanță - cârpă, treanță, ruptură, vechitură, secătură, jigodie
• gură - rost, buze, bot, rât, flit, meliță, papagal, clanță, moară
• foc - flacără, văpaie, vâlvătaie, pălălaie, căldură, arșiță, dogoare, incendiu, pârjol

Dex uscătură

• USCĂTÚRĂ, uscături, 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la ) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, uscățel (3). – Usca + -ătură.
• USCĂTÚRĂ, uscături, (Mai ales la ) 1. Creangă subțire și uscată (desprinsă de copac). vreasc, gătej. Iarna se lungea și uscăturile puține în pădurea boierească. REBREANU, R. I 233. Fata, harnică cum era, curăți părul de uscături și de omizi. CREANGĂ, P. 287. O fată... se duse în pădure după uscături. ȘEZ. I 243. Nu e pădure fără uscături (= orice colectivitate are și unele elemente rele în sînul ei). ♦ (La ) Oameni de nimic, ticăloși. Erau și uscături care, ca să se pună bine cu Baciu, îi spuneau... ce vorbeau oamenii. PAS, Z. III 284. 2. (La ) Mîncări uscate, care se mănîncă neîncălzite (și fără o preparare specială). Îmi puse dinainte niște uscături, un pui fript, ochiuri și o gărăfioară cu vin. GANE, N. II 159. Pune atunci un talger de uscături ș-o garafă cu vin dinaintea părintelui Buligă. CREANGĂ, A. 95. Rareori mănîncă bine, mai mult uscături și post. PANN, P. V. II 115. ♦ Uscățele. 3. Epitet dat unei femei slabe și rele. Așa ți se cade, uscătură netrebnică, care știi numai să plîngi și nu știi că plînsul e mai amar pentru cine a rîs toată viața! GANE, N. III 175.
• USCĂTÚRĂ ~i f. 1) Creangă uscată; vreasc. A strânge ~i. 2) la pl. Fructe uscate. 3) mai ales la pl. rar Mâncare uscată care se consumă rece. /a (se) usca + suf. ~ătură

Sinonimul cuvântului uscătură

Testează-te!