Dicționar de sinonime

Sinonime țandără

Cuvântul „țandără” are următoarele sinonime:

țandără ( substantiv )
  1. așchie, surcea, zburătură
  2. ciob, fărâmătură
Alte sinonime:
  • surcică
  • puzderie
  • sfarghie
  • salcă
  • sălângă
  • scărâmbă
  • sclepniță
  • scoarță
  • oțapoc
  • hârb
  • spărtură
  • breanc
  • tioc

Sinonime Apropiate

  • așchie - țandără, zburătură, surcea, țeapă, țepușă
  • hârb - ciob, sfărâmătură, spărtură, țandără, blid, cratiță, strachină, farfurie
  • ciob - hârb, țandără, spărtură
  • pastor - oier, cioban, păcurar
  • păstori - a ciobăni, a păcurări, a paște, a pășuna, a îndruma, a conduce, a cârmui
  • spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
  • știrbi - a ciobi, a sparge, a ciunti, a vătăma, a leza, a compromite
  • știrb - ciobit, rupt, ciocnit
  • țeapă - ghimpe, așchie, spin
  • fărâmă - bucățică, frântură, fărâmătură, ruptură, firimitură
  • gătej - vreasc, surcea, surcică, uscătură
  • leagăn - scrânciob, balansoar, lăcaș, cuib, origine
  • bucățică - fărâmă, părticică, fărâmătură, pic
  • ciocni - a lovi, a bate, a bocăni, a pocăni, a (se) izbi, a (se) tampona, a ciobi, a știrbi, a crăpa
  • dulap - scândură, blană, scrânciob, leagăn, garderob, șifonier

Dex țandără

  • ȚÁNDĂRĂ, țăndări, Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie. ◊ A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra. – Din zänder (< Zunder), candra.
  • ȚÁNDĂRĂ, țăndări, Bucată (mică, subțire și lunguiață) care se desprinde sau sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire, spargere sau lovire ( așchie, surcea); bucată spartă dintr-un obiect de sticlă sau de ceramică ( ciob). Deodată un geam zbură în țăndări. DUMITRIU, N. 111. Adesea... ieșea la iveală cîte o țandără de oală roșie. GALACTION, O. I 115. De spaimă a scăpat din mînă un clondir, care s-a făcut țăndări. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 81. El răscolea jăratecul cu o țandără de lemn. ISPIRESCU, L. 248. Trîntește paharul pe masa de marmură, prefăcîndu-l în țăndări. CARAGIALE, O. II 237. ◊ Să nu-ncerce vrăjmașul să s-atingă de noi, că-l facem țăndări! V. ROM. noiembrie 1953, 156. ◊ A-i sări (cuiva) țandăra = a se aprinde de mînie, a se supăra, a se înfuria. Cînd îi sărea țandăra, nu mai ținea în samă nimic. SADOVEANU, O. VI 207. Din nimic îi sare țandăra.BASSARABESCU, S. N. 190. – Variante: țándură, țanduri (MARIAN, Î. 202, ȘEZ. III 235), țî́ndără (REBREANU, R. II 203), țî́ndră (SBIERA, P. 322)

Sinonimul cuvântului țandără

Sinonimul cuvântului țandără

Testează-te!