Dicționar de sinonime
Sinonime vătămător
Cuvântul „vătămător” are următoarele sinonime:
vătămător ( adjectiv )
- dăunător
- contraindicat
- negativ
- nociv
- păgubitor
- periculos
- prejudiciabil
- primejdios
- rău
- stricător
- pernicios
- pierzător
- dăunăcios
- dăunos
- pagubnic
- prejudicios
- stricăcios
- neindicat
- nepotrivit
Sinonime Apropiate
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- contraindicat - vătămător, nepotrivit, periculos, dăunător
- dăunător - stricător, păgubitor, vătămător, distrugător, pernicios
- amenințător - primejdios, expus, contraindicat, dăunător, riscant, hazardat
- șarpe - reptilă, ofidian, om rău, perfid, ins periculos
- toxic - otrăvitor, periculos, vătămător, infecțios
- greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
- inofensiv - nevătămător, pașnic, admisibil, neprimejdios
- malign - grav, intratabil, periculos, sever, rău, răutăcios, nesuferit
- negativ - nefavorabil, dăunător, distructiv, obstrucționist, ostil
- nepotrivit - deplasat, inoportun, vătămător, neprielnic, nefavorabil, impropriu, inadecvat
- diabolic - drăcesc, diavolesc, satanic, infernal, funest, oribil, primejdios, rău, crud
- critic - dificil, greu, zbuciumat, tulbure, grav, periculos, rău, combativ, polemic
- puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
- regreta - a se căi, a-i părea rău, a avea remușcări
Dex vătămător
- VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, , 1. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, ) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + -ător.
- VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, , 1. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, ) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutatus). – Vătăma + -ător.
Antonime vătămător
- Vătămător ≠ nedăunător, nevătămător
Sinonimul cuvântului vătămător