Dicționar de sinonime
Sinonime văzduh
Cuvântul „văzduh” are următoarele sinonime:
văzduh ( substantiv )
- aer
- atmosferă
- cer
- slavă
- spațiu
- zări
- eter
- tărie
- înălțimi
- firmament
Sinonime Apropiate
- cer - boltă, firmament, crug, tărie, aer, atmosferă, văzduh, eter, rai
- slavă - mărire, glorie, faimă, prestigiu, văzduh, atmosferă, eter
- atmosferă - aer, văzduh, cer, slavă, ambianță, cadru, circumstanțe
- firmament - boltă, cer, văzduh
- aer - atmosferă, văzduh, cer, expresie, față, mină, figură, fizionomie
- părea - a se arăta, a se vedea, a semăna, a-și imagina, a crede, a i se năzări
- peren - trainic, durabil, vivace, persistent, etern
- perenitate - persistență, trăinicie, eternitate
- răsfoi - a frunzări, a foileta
- stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
- sugera - a insufla, a inspira, a determina, a isca (o idee)
- temeinicie - trăinicie, soliditate, tărie, solidaritate
- uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- vaporos - diafan, străveziu, transparent, eterat, aerian
Dex văzduh
- VĂZDÚH, văzduhuri, înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din vuzduhŭ.
- VĂZDÚH, văzduhuri, Înveliș gazos care înconjură Pământul; aer; straturile (mai) înalte ale atmosferei. – Din vŭzduhŭ.
- VĂZDÚH, văzduhuri, Înveliș gazos care înconjură pămîntul ( atmosferă, aer); (prin restricție, Ia ) straturile înalte ale atmosferei ( cer). Pe sus, prin văzduhul limpede, norii lunecau... goniți de vîntul proaspăt și răcoros de martie. DUMITRIU, N. 87. Un întuneric orb acoperea văzduhul și pămîntul. SADOVEANU, O. VI 11. Clădirea se înălțase în văzduhuri, triunghiulară, ca un bot de navă. C. PETRESCU, S. 5. Acolo, lîngă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur’ ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ (Neobișnuit) Aerul pe care îl respiră cineva. În locuința-i îngustă și rece ca un sicriu, Unde suflarea se curmă, unde văzduhul lipsește. HASDEU, R. V. 60.
- VĂZDÚH ~uri n. 1) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; cer. 2) Straturile înalte ale acestui înveliș. /<sl. vuzduhu
- văzduh n. aer: ciocârlia cea voioasă ’n văzduh se legăna NEGR. .
- văzdúh n., pl. urĭ (bg. văzduh, d. vsl. vŭzduhŭ, aer, vŭzdyhŭ, duhoare. V. duh). Rar. Azĭ pop. Aer: păsările văzduhuluĭ. Vămile văzduhuluĭ, V. vamă.