Dicționar de sinonime

Sinonime veto

Cuvântul „veto” are următoarele sinonime:

veto ( substantiv )
  • refuz
  • împotrivire
  • opoziție
  • boicot
Alte sinonime:
  • oprire


Sinonime Apropiate

  • răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
  • opoziție - împotrivire, adversitate, opunere, rezistență, contrast, antiteză, antinomie
  • saturație - lehamite, dezgust, silă, refuz
  • stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
  • submina - a compromite, a boicota, a torpila, a săpa, a periclita, a roade, a măcina
  • vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
  • frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
  • împotrivă - contra, contrar, în opoziție
  • negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
  • abjura - a renega, a se lepăda, a refuza
  • antiteză - opoziție, antinomie, contrarietate
  • cerbicie - încăpățânare, împotrivire, tenacitate, dârzenie
  • contestabil - nesigur, discutabil, refuzabil
  • contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
  • contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism

Dex veto

  • VÉTO, vetouri, (Și în sintagma drept de veto) Drept al unei persoane, al unui stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărâri discutate în organizația din care face parte; formulă prin care se exercită acest drept. – Din , veto.
  • VÉTO, vetouri, Drept excepțional pe care îl are cineva (recunoscut prin lege sau prin convenții) de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărâri; formulă prin care se exercită acest drept. – Din , veto.
  • VÉTO Drept excepțional pe care îl are cineva (fiindu-i recunoscut prin legi sau convenții) de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărîri; formulă prin care se exercită acest drept.
  • VÉTO 1. Drept pe care îl aveau tribunii plebei în Roma antică de a se opune hotărârilor senatului, folosind formula veto. 2. Drept excepțional pe care îl are cineva de a se opune unei hotărâri folosind această formulă. .
  • VÉTO inv. 1. cuvânt folosit de tribunii plebei în Roma antică pentru a împiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit în interesele plebeilor. 2. drept excepțional pe care îl are o persoană, un stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri discutate în organizația din care face parte. (< lat., fr. veto)
  • VÉTO vetóuri n.: Drept de ~ drept al unei persoane sau al unui stat de a se opune aprobării unei decizii sau a unei legi discutate în organizația din care face parte. /< fr., lat. veto


Sinonimul cuvântului veto

Sinonimul cuvântului veto


Testează-te!