Dicționar de sinonime
Sinonime veto
Cuvântul „veto” are următoarele sinonime:
veto ( substantiv )
- refuz
- împotrivire
- opoziție
- boicot
Alte sinonime:
- oprire
Sinonime Apropiate
- răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
- opoziție - împotrivire, adversitate, opunere, rezistență, contrast, antiteză, antinomie
- saturație - lehamite, dezgust, silă, refuz
- stăvilar - zăgaz, baraj, ecluză, dig, stavilă, obstacol, opreliște, piedică, opoziție
- submina - a compromite, a boicota, a torpila, a săpa, a periclita, a roade, a măcina
- vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
- frondă - opoziție, răzvrătire, înfruntare
- împotrivă - contra, contrar, în opoziție
- negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
- abjura - a renega, a se lepăda, a refuza
- antiteză - opoziție, antinomie, contrarietate
- cerbicie - încăpățânare, împotrivire, tenacitate, dârzenie
- contestabil - nesigur, discutabil, refuzabil
- contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
- contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
Dex veto
- VÉTO, vetouri, (Și în sintagma drept de veto) Drept al unei persoane, al unui stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărâri discutate în organizația din care face parte; formulă prin care se exercită acest drept. – Din , veto.
- VÉTO, vetouri, Drept excepțional pe care îl are cineva (recunoscut prin lege sau prin convenții) de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărâri; formulă prin care se exercită acest drept. – Din , veto.
- VÉTO Drept excepțional pe care îl are cineva (fiindu-i recunoscut prin legi sau convenții) de a se opune adoptării unei propuneri sau unei hotărîri; formulă prin care se exercită acest drept.
- VÉTO 1. Drept pe care îl aveau tribunii plebei în Roma antică de a se opune hotărârilor senatului, folosind formula veto. 2. Drept excepțional pe care îl are cineva de a se opune unei hotărâri folosind această formulă. .
- VÉTO inv. 1. cuvânt folosit de tribunii plebei în Roma antică pentru a împiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit în interesele plebeilor. 2. drept excepțional pe care îl are o persoană, un stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri discutate în organizația din care face parte. (< lat., fr. veto)
- VÉTO vetóuri n.: Drept de ~ drept al unei persoane sau al unui stat de a se opune aprobării unei decizii sau a unei legi discutate în organizația din care face parte. /< fr., lat. veto