Dicționar de sinonime

Sinonime vițiu

Cuvântul „vițiu” are următoarele sinonime:

vițiu ( substantiv )
  • viciu


Sinonime Apropiate

  • slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
  • tacâm - harnașament, echipament, serviciu de masă, cortegiu, gloată
  • huzmet - slujbă, serviciu, ocupație
  • meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
  • militărie - armată, stagiu, serviciu militar, cătănie
  • mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
  • oaste - armată, oștire, serviciu militar, cătănie, ceată, mulțime, gloată
  • ajutor - sprijin, protecție, asistență, reazem, concurs, ocrotire, tutelă, patronaj, serviciu
  • angaja - a (în)tocmi, a încadra, a numi, a primi (în serviciu), a se lega, a promite, a se îndatora
  • cameristă - femeie de serviciu, subretă
  • deservi - a servi, a executa, a face serviciu, a îngriji, a sluji, a face un rău, a vătăma, a dăuna, a dezavantaja
  • funcție - post, serviciu, slujbă, profesie, grad, rang, poziție, rol, sarcină
  • dejurnă - de serviciu
  • slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
  • ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste

Dex vițiu

  • VÍCIU, vicii, 1. Defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.) ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. – Din vice, vitium.
  • VÍCIU, vicii, 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. – Din vice, vitium.


Antonime vițiu

  • Viciu ≠ virtute


Sinonimul cuvântului vițiu

Sinonimul cuvântului vițiu


Testează-te!