Dicționar de sinonime
Sinonime vițiu
Cuvântul „vițiu” are următoarele sinonime:
vițiu ( substantiv )
- viciu
Sinonime Apropiate
- slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
- tacâm - harnașament, echipament, serviciu de masă, cortegiu, gloată
- huzmet - slujbă, serviciu, ocupație
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- militărie - armată, stagiu, serviciu militar, cătănie
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- oaste - armată, oștire, serviciu militar, cătănie, ceată, mulțime, gloată
- ajutor - sprijin, protecție, asistență, reazem, concurs, ocrotire, tutelă, patronaj, serviciu
- angaja - a (în)tocmi, a încadra, a numi, a primi (în serviciu), a se lega, a promite, a se îndatora
- cameristă - femeie de serviciu, subretă
- deservi - a servi, a executa, a face serviciu, a îngriji, a sluji, a face un rău, a vătăma, a dăuna, a dezavantaja
- funcție - post, serviciu, slujbă, profesie, grad, rang, poziție, rol, sarcină
- dejurnă - de serviciu
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
Dex vițiu
- VÍCIU, vicii, 1. Defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.) ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. – Din vice, vitium.
- VÍCIU, vicii, 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. – Din vice, vitium.
Antonime vițiu
- Viciu ≠ virtute