Dicționar de sinonime
Sinonime slujbă
Cuvântul „slujbă” are următoarele sinonime:
slujbă ( substantiv )
- funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament
- sarcină, misiune, atribuție
Alte sinonime:
- bir
- dare
- impozit
- însărcinare
- loc
- poslușanie
- servit
- breaslă
- cin
- huzmet
- mansup
- tistie
- tisturie
- pâine
- ceremonie
- oficiu
- treabă
- lucru
- ocupație
Sinonime Apropiate
- funcție - post, serviciu, slujbă, profesie, grad, rang, poziție, rol, sarcină
- serviciu - slujbă, ocupație, funcție, post, domeniu, sector, secție
- huzmet - slujbă, serviciu, ocupație
- însărcinare - sarcină, misiune, răspundere, îndatorire, obligație
- misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
- atribuție - sarcină, obligație, însărcinare, rol, datorie, îndatorire
- branșă - ramură, domeniu, sector, meserie, profesie, ocupație, slujbă, funcție
- delegație - procură, sarcină, mandat, reprezentație, solie, misiune
- îndatorire - obligație, sarcină, însărcinare 2 atribuție, rol, oficiu, răspundere
- pănură - dimie, aba, postav, stofă, fel, gen, categorie
- perfora - a găuri, a străpunge, a sfredeli, a composta
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- praxiu - apostol
- prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
- răspunde - a replica, a riposta, a da răspuns, a corespunde, a satisface, a se potrivi, a garanta, a da socoteală, a fi responsabil
Dex slujbă
- SLÚJBĂ, slujbe, I. 1. Activitate, îndeletnicire, muncă de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. ◊ A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din služĭba.
- SLÚJBĂ, slujbe, I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. ◊ A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din služĩba.