Sinonime viermuire

Cuvântul „viermuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• forfotă - foială, agitație, animație, furnicare, mișuială, viermuire
• foială - furnicar, forfotă, agitație, fâțâială, fojgăială
• mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
• animație - însuflețire, antren, vioiciune, agitație, forfotă, vânzoleală
• fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
• furnicar - mușuroi, mișunare, agitație, aglomerare, înghesuială
• agitație - tumult, frământare, neastâmpăr, neliniște, răscoală, răzvrătire, rebeliune
• tempo - cadență, ritm, mișcare
• învălmășeală - forfoteală, îngrămădire, înghesuială, îmbulzeală, aflux, aglomerație
• veselie - voioșie, bună dispoziție, animație, jovialitate, haz, chef, petrecere, bairam
• fason - formă, aspect, model, șablon, croială, calapod, tipar, izmeneală, alintare
• febră - temperatură, fierbințeală, călduri, dogoare, emoții, încordare, agitație, tensiune
• febrilitate - agitație, intensitate, grabă, încordare, înfrigurare, tensiune
• flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
• furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare

Dex viermuire

• VIERMUÍRE, viermuiri, Faptul de a viermui; viermuială. – viermui.
• VIERMUÍRE, viermuiri, Acțiunea de a viermui; forfoteală, mișcare neîntreruptă; viermuială. Cumplita... viermuire a glotimii, întărîtată de amenințarea ploii, năucită de vîntoasă. C. PETRESCU, A. R. 9.
• VIERMUÍ, 3 viermuiește, IV. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + -ui.
• VIERMUÍ, viermuiesc, IV. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + -ui.
• VIERMUÍ, viermuiesc, IV. A mișuna, a forfoti în număr mare, a se mișca neîncetat de colo-colo, a foi (ca viermii). În patru sute de curți viermuiesc atîția copii, de nu știu ce-o să mai fie. SADOVEANU, P. M. 199. În lumina roșie oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă. REBREANU, R. II 206. ◊ (Prin metonimie) În vale viermuiesc turbanele. VLAHUȚĂ, R. P. 24. ◊ Poetul cu mare talent și varietate ne-a făcut să vedem viermuind și încolăcindu-se toate aplecările lacome, slugarnice și zavistioase ale boierilor. ODOBESCU, S. II 533.
• A VIERMUÍ pers. 3. ~éște intranz. (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a foi; a foșni; a mișuna; a roi; a furnica; a forfoti; a fojgăi. /vierme + suf. ~ui
• viermuì v. a furnica (și fig.).
• vĭermuĭésc v. intr. (d. vĭerme). Lit. Foĭesc, mișun, fojgăĭ, furnic: vĭermuĭaŭ vĭermiĭ în stîrv, vĭermuĭa stîrvu de vĭermĭ. – În est verm-.
• viermui ( 3 viermuiește, viermuiască)
• VIERMUÍRE s. v. forfotă.

Sinonimul cuvântului viermuire

Testează-te!