Dicționar de sinonime

Sinonime vinci

Cuvântul „vinci” are următoarele sinonime:

vinci ( substantiv )
  • cric
  • vârtej
  • șaitău
  • troliu
  • cabestan
vinci ( verb )
  • bate
  • birui
  • câștiga
  • izbândi
  • înfrânge
  • întrece
  • învinge


Sinonime Apropiate

  • birui - a învinge, a izbândi, a înfrânge, a răzbi, a depăși
  • câștiga - a profita, a dobândi, a beneficia, a obține, a cuceri, a repurta, a învinge, a birui, a bate
  • covârși - a copleși, a întrece, a năpădi, a depăși, a învinge, a birui, a înfrânge, a doborî, a răzbi
  • întrece - a depăși, a devansa, a exceda, a o lua înainte, a se înfrunta, a se măsura, a se confrunta, a birui, a bate
  • depăși - a întrece, a devansa, a răzbi, a surmonta, a învinge, a înfrânge
  • răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
  • izbuti - a reuși, a izbândi, a învinge, a parveni
  • lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
  • biruință - învingere, victorie, izbândă, succes
  • dispune - a hotărî, a decide, a comanda, a ordona, a prescrie, a poseda, a avea, a birui, a bate
  • părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
  • părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
  • răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
  • regionalism - provincialism
  • smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura

Dex vinci

  • VINCI, vinciuri, 1. Troliu folosit pentru manevrarea greutăților pe bordul navelor. 2. Cric. – vinciglio.
  • VÍNCI, vinciuri, 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – vinciglio.
  • VINCI, vinciuri, 1. Troliu; cabestan. Iar de acolo, scări pentru oameni și un jgheab de scînduri, pe care materialele au fost trase cu vinciul, roată cu roată, țeavă cu țeavă. BOGZA, A. Î. 31. 2. Troliu pe bordul navelor, care servește la manevrarea ancorelor și a parîmelor, la ridicarea și îmbarcarea încărcăturilor etc. Vinciurile cu aburi uruiau și trăgeau de cabluri, niște lăzi se înălțau și se legănau prin aer pe deasupra punții. DUMITRIU, P. F. 69.
  • VINCI 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. .
  • VINCI 1. troliu pe bordul navelor. 2. cric. (după it. vinciglio)
  • VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio
  • Vinci m. V. Leonard de Vinci.
  • vincĭ n., pl. urĭ (engl. winch, turc. vinç, germ. winde, id.). Cabestan mic (un sul pe care se’nfășoară lanțu ancoreĭ saŭ al alteĭ greutățĭ) care se’nvîrtește cu mîna saŭ pin ajutoru aburuluĭ. Vîrtej, aparat de ridicat puțin un vagon deraĭat, o căruță încărcată ș. a. (fr. cric). V. posteŭcă, mangealîc, gruĭ 2.


Sinonimul cuvântului vinci

Sinonimul cuvântului vinci


Testează-te!