Dicționar de sinonime
Sinonime zâmbitor
Cuvântul „zâmbitor” are următoarele sinonime:
zâmbitor ( adjectiv )
- surâzător
- surâzând
- zâmbăreț
- zâmbareț
- vesel
- radios
- strălucitor
- scânteietor
Sinonime Apropiate
- luminos - strălucitor, radios, scânteietor, senin, clar, limpede
- feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
- râde - a face haz, a hohoti, a se veseli, a se distra
- sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
- strălucit - sclipitor, strălucitor, fastuos, splendid, faimos, celebru, glorios, reputat, falnic
- farsă - piesă (veselă), comedie, glumă, păcăleală, festă, ghidușie
- fastuos - grandios, măreț, impunător, luxos, pompos, strălucitor, sclipitor, splendid
- fosforescent - luminos, strălucitor, luminiscent, sclipitor, fosforic
- haz - veselie, glumă, umor, spirit, duh, farmec, grație, atracție
- hazliu - vesel, spiritual, glumeț, șugubăț, amuzant, hazos, mucalit, comic
- umor - haz, spirit, glumă, veselie, vervă
- însenina - a se lumina, a se deschide, a se limpezi, a se împăca, a se înveseli, a se liniști
- jovial - vesel, plăcut, simpatic
- lucios - lucitor, sclipitor, scânteietor, luminos, fulgurant
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
Dex zâmbitor
- zâmbitor, ~oare 1-3 ( oameni) Zâmbăreț (1-3). 4 ( manifestările, fizionomia, privirea oamenilor; ochi) Care denotă sau exprimă veselie surâzător, (rar) zâmbind (4), zâmbit2 (4). 5 Care este favorabil surâzător, (rar) zâmbind (5), zâmbit2 (5).
- ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, Care zâmbește, surâzător; vesel, zâmbăreț, radios. – Zâmbi + -tor.
- ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitori, -oare, Care zâmbește, surâzător; vesel, radios, strălucitor. – Din zâmbi + -(i)tor.
- ZÂMBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zâmbește; surâzător. /a zâmbi + suf. ~tor
- zâmbitor a. care zâmbește.
- ZÎMBITÓR, -OÁRE, zîmbitori, -oare, Care zîmbește, surîzător; vesel, radios, strălucitor. Spre Magda înainta zîmbitor un tînăr cu părul bălai și buclat. SADOVEANU, O. VII 91. De, don’ colonel – făcu Ștefan cu fața zîmbitoare – mai încercăm și noi marea cu degetul. REBREANU, R. II 71. (Poetic) N-am altă mîngîiere mai vie pe pămînt Decît să-nalț la tine duioasa mea gîndire, Steluță zîmbitoare, dincolo de mormînt! ALECSANDRI, P. A. 63.
- zîmbitór, -oáre adj. Care zîmbește, binevoitor: o față zîmbitoare.
- ZÂMBITÓR adj. surâzător, (înv.) surâzând, zâmbăréț, (fam.) zâmbáreț. (O față ~oare.)
- ZÎMBITOR surîzător, surîzînd, zîmbăreț, zîmbareț. (O față ~.)