Sinonime zbici

Cuvântul „zbici” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• zvânta - a usca, a zbici, a slei, a epuiza, a distruge
• pieri - a muri, a deceda, a se stinge, a se ofili, a se veșteji, a se usca, a dispărea, a se pierde, a se risipi
• recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest
• regreta - a se căi, a-i părea rău, a avea remușcări
• scheletic - vlăguit, slab, uscat, prăpădit
• seca - a usca, a asana, a se evapora, a se istovi, a se vlăgui, a se pierde, a se veșteji
• secetă - uscăciune, secăciune, arșiță
• secetos - uscat, arid, neproductiv
• sfarogi - a se usca, a se scoroji
• smochini - a se zbârci, a se rida, a se usca, a se stafidi
• sterp - sterii, neproductiv, nefertil, neroditor, arid, pustiu, uscat, dezolant, zadarnic
• temniță - închisoare, pușcărie, penitenciar, arest, răcoare, zdup
• umoristic - hazliu, spiritual, amuzant, mușcător
• veșteji - a se ofili, a se fana, a se usca, a stigmatiza, a înfiera, a condamna
• veșted - ofilit, uscat, trecut, fanat, palid, șters, vlăguit

Dex zbici

• ZBICI3 ( și ) Bici. – s- + bici.
• ZBICÍ2, zbicesc, IV. și A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. –
• ZBICÍ1, zbicesc, IV. și A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. –
• ZBICÍ3, zbicesc, IV. (Regional) A se smuci (pentru a se elibera dintr-o strînsoare). Iana îmi zbicea și cîtva fugea, Și cruce că-și făcea. PAMFILE, CER. 144. ♦ A smuci pe cineva, a trage după sine. Dară Miu ce făcea? La ciobănaș că mergea, De spinare îl lua, Pe potecă îl zbicea. MAT. FOLK. 1076.
• ZBICÍ2, zbicesc, IV. A se usca (la suprafață); a se zvînta. Răspunde, omule, dacă se găsește aicea foc, să ne încălzim și să ne zbicim de ploaie. SADOVEANU, Z. C. 193. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pămîntul s-a zbicit. REBREANU, R. I 92. Pe fața lui Radu erau crestături ca de cuțit, pe unde-l plesnise pielea de cravașă, și sîngele de-abia se zbicise. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. ◊ Dacă nu mai plouă, dacă mîine iese soarele, începe a intra apa în glod, ș-apăi începe a se zbici. DEMETRIUS, V. 133. De vreo cîteva zile se-ndreptase vremea; se zbicise bine. CARAGIALE, S. N. 136. ◊ Soarele toamnei, cu puteri puține, a zbicit pămîntul. STANCU, D. 53. Era o urmă cotită de cară... mlaștină hleioasă în vremea ploilor. Apa cerului o pătrundea în scurt, vîntul și soarele o zbiceau cu grăbire. SADOVEANU, Z. C. 70.
• ZBICI1 bici.
• ZBICÍ3, zbicesc, IV. și A (se) smuci.
• ZBICÍ2, zbicesc, IV. și A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta.

Sinonimul cuvântului zbici

Testează-te!