Sinonime zburătură

Cuvântul „zburătură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
• presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
• mohor - mei-păsăresc, costrei, bursoacă
• tristețe - amărăciune, mâhnire, jale, apăsare, deprimare
• țandără - așchie, surcea, zburătură, ciob, fărâmătură
• flegmă - expectorație, scuipat, salivă, indiferență, răceală, pasivitate, nepăsare, indolență
• așchie - țandără, zburătură, surcea, țeapă, țepușă
• indiferență - nepăsare, apatie, tembelism, pasivitate, insensibilitate
• indolență - nepăsare, lene, trândăvie, apatie
• jug - asuprire, oprimare, apăsare
• neglijență - nepăsare, indolență, delăsare, apatie, indiferență, neîngrijire, dezordine, incurie
• nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
• opresiune - apăsare, oprimare, asuprire, împilare, persecuție
• apatie - nepăsare, indiferență, insensibilitate, detașare
• calvar - chin, suferință, durere, mizerie, apăsare

Dex zburătură

• ZBURĂTÚRĂ, zburături, 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + -ătură.
• ZBURĂTÚRĂ, zburături, 1. Bucată scurtă de lemn, cu care se azvîrle (într-un pom, într-o pasăre). El află o zburătură de lemn și zvîrli în pasăre. RETEGANUL, P. V 60. începură a arunca în corăbii, care cu pietre, care cu bulgări, care cu zburături de lemne. ISPIRESCU, U. 51. S-ar pune pe arătură, Dar copiii cuibu-i fură Ș-o ucid c-o zburătură. TEODORESCU, P. P. 349. ♦ Bucată ruptă din ceva (mai ales dintr-o piatră); așchie, țandăra. Potrivind un firișor de iască pe zburătură de silex, a zbătut o singură dată cu oțelul. SADOVEANU, V. F. 43. Braț rupt de o zburătură de obuz. MIRONESCU, S. A. 117. De cîte ori da, de atîtea ori cădea cîte o zburătură de piatră. ISPIRESCU, L. 228. ♦ (Învechit) Sfărîmătură (de fier, de plumb etc.) cu care se încărcau armele de foc. A trimis două zburături de icosar, una în frunte de urs, cealaltă în frunte de idicliu. DELAVRANCEA, S. 166. 2. Faptul de a arunca, mișcare de aruncare; distanță pînă la care ajunge un lucru aruncat. Glasul lui... se înalță ca o zburătură de arc pînă departe. CAMIL PETRESCU, O. II 253. Ca să ajungă la casa lui, ca la o zburătură de praștie departe numai, avea să treacă o gîrlă. La TDRG.

Sinonimul cuvântului zburătură

Testează-te!