Dicționar de sinonime
Sinonime zdrumica
Cuvântul „zdrumica” are următoarele sinonime:
zdrumica ( verb )
- distruge
- mărunți
- nimici
- pisa
- potopi
- prăpădi
- sfărâma
- zdrobi
- zvânta
Sinonime Apropiate
- fărâmița - a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, a îmbucătăți, a distruge, a nimici, a descompune
- potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
- sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
- zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
- mărunți - a fărâmița, a zdrobi, a sfărâma
- mistui - a digera, a măcina, a distruge, a nimici, a prăpădi, a chinui, a suferi, a se zbate, a se ascunde
- nimici - a distruge, a nărui, a desființa, a prăpădi, a pustii, a devasta, a stârpi, a spulbera, a lichida
- arde - a frige, a pârli, a pârjoli, a perpeli, a dogorî, a mistui, a nimici, a prăpădi, a distruge
- călca - a păși, a merge, a străbate, a bătători, a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge, a asupri
- stârpi - a distruge, a nimici, a lichida, a eradica
- ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- zobi - a strivi, a zdrobi, a sfărâma
- zvânta - a usca, a zbici, a slei, a epuiza, a distruge
Dex zdrumica
- ZDRUMICÁ, zdrúmic, I. A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica și zdrobi.
- ZDRUMICÁ, zdrúmic, I. 1. A face bucățele; a sfărîma, a zdrobi. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cesaru ’ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase. EMINESCU, O. I 63. Sabia scotea, în vînt o-nvîrtea, Pe șerpe-l lovea, Trupu-i zdrumica. ANT. LIT. POP. I 315. 2. A nimici, a distruge. Zdrumicară pe păgîni ca pe furnici. ISPIRESCU, M. V. 16. Așa urs oștirea întreagă este în stare să o zdrumice. CREANGĂ, P. 188. – Variantă: zdrumecá (SANDU, D. P. 130) I.
- ZDRUMICÁ, zdrúmic, I. A face bucățele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ A nimici, a distruge. – Din dumica (după zdrobi).
- A ZDRUMICÁ zdrúmic tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A preface în bucăți (prin presare, lovire etc.); a sfărâma; a zdrobi. 2) (fructe, legume) A face să-și piardă forma (prin presare, strângere etc.); a strivi, a turti, a zdrobi; a chiflici. 3) fig. A face să nu mai existe; a omorî prin mijloace violente; a zvânta; a distruge; a nimici; a zdrobi; a prăpădi. /Contaminare între a dumica și a zdrobi
- ZDRUMECÁ I zdrumica.
- sdrumicà v. 1. a face praf: așa urs oștirea întreagă e în stare s’o sdrumice CR.; 2. a se nimici: libertatea și legea popoarelor se sdrumică BĂLC. .
- zdrumíc, a -á v. tr. (din *zdumic, d. dumic, supt infl. luĭ zdrobesc). Zdrobesc, fărîm, frămînt: a zdrumica cașu. Fig. Nimicesc, prăpădesc: a zdrumica o oaste, o țară, un popor. V. zdruhăĭ.