Dicționar de sinonime
Sinonime îmbrânci
Cuvântul „îmbrânci” are următoarele sinonime:
îmbrânci ( verb )
- a [se] ghionti
- a [se] izbi
- a [se] îmboldi
- a [se] împinge
- a [se] înghionti
- a [se] buși
- a [se] brânci
- a [se] înghioldi
- a [se] blendi
- a [se] blendisi
- a [se] dupăci
- a [se] popândi
- a ghionti
- a izbi
- a îmboldi
- a împinge
- a împinge violent
- a înghionti
- a buși
- a brânci
- a înghioldi
- a da brânci
- a blendi
- a blendisi
- a dupăci
- a popândi
Sinonime Apropiate
- împinge - a deplasa, a urni, a mișca, a muta, a înghesui, a îmbrânci, a înghionti, a buși, a îmbulzi
- ghionti - a îmbrânci, a buși
- înghionti - a îmbrânci
- îmbrânceală - brânci, ghiont, înghiontire
- buși - a împinge, a lovi, a izbi
- îmboldi - a îndemna, a stimula, a împinge, a impulsiona
- împinsătură - brânci, îmbrâncitură
- percuta - a lovi, a izbi, a ciocăni
- șoc - izbire, lovire, zguduire
- sufoca - a înăbuși, a asfixia, a sugruma
- sufocant - înăbușitor, asfixiat, insuportabil, ucigător
- sugruma - a gâtui, a ștrangula, a sufoca, a înăbuși, a asfixia, a reprima, a anihila
- șoca - a frapa, a contraria, a surprinde (neplăcut), a epata, a izbi
- trânti - a doborî, a culca, a pune la pământ, a izbi, a pocni, a respinge, a lăsa, a cădea (la examen)
- zori - a grăbi, a accelera, a iuți, a îmboldi, a îndemna, a stimula, a presa
Dex îmbrânci
- îmbrânci 1 A da brânci. 2 A împinge pe cineva cu putere. 3 A da afară. 4 A respinge brusc. 5 A merge greu, din cauza bătrâneții, slăbiciunii, sărăciei. 6 A ~ncat de tot A slăbit. 7 A sărăcit. 8 Umblă pe brânci.
- ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, IV. și A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. – În + brâncă.
- A ÎMBRÂNCÍ ~ésc tranz. (persoane) A împinge violent (cu mâinile). /în + brâncă
- A SE ÎMBRÂNCÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de brânci (unul cu altul). /în + brâncă
- îmbrâncì v. 1. a da brânci, a împinge afară; 2. fig. a excita: provocând dorințe, dulce le îmbrâncește BOL.
- îmbrânca îmbrânci
- BRÎNCÍ2 IV îmbrînci.
- ÎMBRÎNCÁ, îmbrî́nc, I. (Rar) A cădea în brînci. Lîngă Alioșa cellalt cazac îmbrîncă, lovit de moarte. SADOVEANU, O. VII 41.
- ÎMBRÎNCÍ, îmbrîncesc, IV. (Cu privire la persoane) A împinge cu violență, a respinge în mod brusc, a da brînci. Ducîndu-l pe poarta curții, mai mult mort decît viu, îl îmbrînciră în mulțime. NEGRUZZI, S. I 156. Toți o îmbrînciră zicîndu-i să iasă afară. ȘEZ. VI 175. Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmhrîncea. ALECSANDRI, P. P. 204. ◊ reciproc. Te-ai băgat cu el printre vînzătorii de ziare, care se îmbrînceau și se ghionteau. PAS, Z. I 166. Arnăuții se-mbrîncea, Pe Iordachi s-arunca. ALECSANDRI, P. P. 182. (Poetic) Valurile vin să se joace-n nisip, Îmbrîncindu-se unul pe altul. LESNEA, I. 38. – Variantă: brînci IV.
- BRÂNCÍ1, IV. îmbrânci.