Dicționar de sinonime

Sinonime împuternicit

Cuvântul „împuternicit” are următoarele sinonime:

împuternicit ( adjectiv )
  1. trimis, delegat, reprezentant, emisar, sol
  2. mandatar, procurator, procurist
împuternicit ( substantiv )
  • delegat
  • reprezentant
  • procurist
  • emisar
  • mesager
  • sol
  • trimis
  • mânat
  • misit
  • rugător
  • solitor
  • mandatar
  • ispravnic
  • mandator
  • procurator
  • procurant

Sinonime Apropiate

  • mesager - trimis, sol, delegat, împuternicit, curier, ștafetă, poștă
  • exponent - reprezentant, mandatar, împuternicit, delegat
  • trimis - emisar, sol, delegat, mesager
  • mandatar - reprezentant, procurist
  • emisar - trimis, agent, delegat
  • ștafetă - curier, mesaj, trimis, emisar, comunicare
  • crainic - sol, mesager, trimis, vestitor
  • burete - ciupercă, hrib, mănătarcă
  • stângaci - neîndemânatic, inabil, neajutorat, nereușit, mediocru, primitiv, slăbuț
  • ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
  • virulent - vătămător, distrugător, morbid
  • zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
  • fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
  • geminat - împerecheat, pereche, îngemănat
  • hăitaș - gonaș, bătăiaș, mănător

Dex împuternicit

  • împuternicit2, ~ă 1 a Întărit. 2 a Însănătoșit. 3-4 , a (Persoană) care este autorizată să săvârșească ceva în numele altcuiva mandatar, plenipotențiar, reprezentant.
  • împuternicit1 1 (Rar) Întărire. 2 Împuternicire (3). 3 Opintire. 4 Însănătoșire. 5 Mandatare. 6 Împuternicire (8).
  • ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, și , (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – împuternici.
  • ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, și Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – împuternici.
  • ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, și Persoană autorizată a săvîrși ceva în numele altcuiva; reprezentant, mandatar.
  • ÎMPUTERNICÍT ~ți m. 1) Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva. ~ de afaceri. 2) jur. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat; mandatar. /v. a împuternici
  • împuternicit m. plenipotențiar, mandatar.
  • împuternicít, -ă adj. și s. Care are depline puterĭ, plenipotențiar.
  • împuternici 1-2 A (se) întări (1-2). 3 A se întrece în forță. 4 A se opinti. 5 A se însănătoși. 6 A da cuiva un mandat a autoriza. 7 A autoriza pe cineva să facă ceva.
  • ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, IV. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ A da mandat, a autoriza. 2. și ( și ) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.

Sinonimul cuvântului împuternicit

Sinonimul cuvântului împuternicit

Testează-te!